De ce românii din Diaspora nu au fost atraşi de votul prin corespondenţă. La prezidenţiale s-ar putea forma din nou clasicele cozi

În ciuda posibilităţii de a vota prin corespondenţă şi a prelungirii pe 3 zile a procesului de vot din diaspora, cele două tururi de alegeri prezidenţiale din următoarele săptămâni ar putea cunoaşte, din nou, cozile deja clasice de la secţiile de vot din străinătate.

Autoritatea Electorală Permanentă a anunţat că, la 1 noiembrie, dintre cei 41.000 de alegători din străinătate care s-au înscris pentru a vota prin corespondenţă, aproape 17.500 au trimis în ţară plicurile cu opţiunile pentru primul tur, 2.000 votând anticipat şi pentru al doilea tur de scrutin.

Având în vedere numărul foarte ridicat de români aflaţi în diaspora, cei 41.000 de alegători înscrişi reprezintă o cifră îngrijorător de mică. Cu atât mai semnificative ar fi problemele prevăzute de tot mai mulţi experţi în domeniu şi la aceste alegeri prezidenţiale, cu cât costul organizării lor a crescut considerabil. Cocret, cele 835 de secţii de votare din străinătate necesită o finanţare de 50 de milioane de euro, la aceasta adăugându-se cele 100 de milioane necesare pentru organizarea alegerilor în ţară. 

De ce sunt reticenţi românii faţă de votul prin corespondenţă

Având în  vedere posibilitatea de a vota prin corespondenţă, cifrele prezentate de AEP ridică necesitatea unei explicaţii pentru comportamentul românilor din diaspora. „Era destul de previzibil că numărul românilor din diaspora care vor prefera să voteze prin corespondenţă va fi destul de mic. Poate nu chiar atât de mic pe cât se arată să fie, dar cu siguranţă mic. La un număr de peste 3.5 milioane de români din diaspora, deşi nici numărul acesta nu este cunoscut cu exactitate, să ai doar 17.500 de voturi efective prin corespondenţă este o picătură într-un ocean, fiind în multe cazuri echivalentul numărului de români care votează la o singură secţie de votare dintr-un mare oraş occidental”, a explicat Marius Ghincea, expert în politici publice.

Acesta a mai arătat şi că eforturile de informare ale AEP şi ale Ministerului de Externe au fost, din multe puncte de vedere, deficitare, ducând la mai multe efecte neaşteptate. „Cumva, autorităţile române s-au bazat pe metoda informală, în care românii se anunţă unul pe altul sau prin grupurile de pe platformele de socializare. Pe de altă parte, tocmai această metodă informală a dus la apariţia unor informaţii false care au creat neîncredere în sistem, împreună cu cerinţa legală de a dovedi reşedinţa legală din statul unde românii trăiesc. Mulţi români din diaspora, în special cei cu o educaţie mai precară, au ajuns să creadă că statul va folosi informaţiile privind reşedinţa legală pentru dubla impozitare a ventiturilor pe care aceştia le câştigă. MAE şi AEP nu au făcut destul pentru a combate aceste informaţii mincinoase, publicând doar nişte comunicate pe website-uri proprii”, a mai explicat Marius Ghincea. Acesta a adăugat însă, că mai este nevoie de câteva cicluri electorale pentru ca metoda votului prin corespondenţă să devină mai populară printre românii, mai ales în condiţiile în care „mersul fizic la vot, aşteptatul la coadă în faţa secţiei de votare au, pentru anumite grupuri de români, şi o însemnătate ritualică, socială, parcurgându-se un scurt ritual de vot care nu apare foarte des şi care are o însemnătate mai mare când eşti de ani de zile în străinătate”.