Vom reuşi să cheltuim banii europeni? UE îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă! Sectorul Educaţie

Comisia Europeană a propus  un plan de redresare economică în valoare de 750 de miliarde de euro, bani cu care vor fi ajutate statele afectate de pandemia de coronavirus. Ţările membre vor primi atât granturi (sume nerambursabile), cât şi împrumuturi. România face parte dintre ţările din estul Europei care ar putea primi cei mai mulţi bani: 33 de miliarde de euro în total.

În ce condiţii vom putea primi aceşti bani? Cine îşi imaginează că îi vom primi necondiţionat, se înşeală.

Explicaţiile Adinei Vălean, comisar european

Banii sunt destinaţi investiţiilor şi reformelor care ne-ar putea scoate din criză, în funcţie de nevoi. Pentru România acesta este un succes politic şi o imensă oportunitate de a se redresa şi dezvolta rapid.

România are alocate 31,2 miliarde euro, având ca referinţă anul 2018, 33 miliarde cu calcularea inflaţiei pe următorii patru ani.

Dintre aceştia, 19,6 miliarde repezinta granturi nerambursabile, iar 11,5 miliarde împrumuturi în condiţii avantajoase. Accesarea granturile nerambursabile este simplă şi rapidă, dar se bazează pe recomandările primite în raportul de ţară din Semestrul European. Avem multe recomandări, din cele mai diferite domenii - sănătate, educaţie, infrastructură, reformă administrativă, mediu, sprijin pentru companiile private şi nu numai. Totul este să ţinem cont de aceste recomandări.

O primă concluzie ar fi că nu putem face ce vrem noi cu banii alocaţi. Adina Vălean ne spune cu subiect şi predicat:

Sigur că există condiţii clare de acordare, după cum există condiţii şi de cheltuire a banilor. România trebuie să pregătească un plan naţional, până în aprilie, în conformitate cu raportul de ţară, cu proiecte concrete, care vor trebui să respecte priorităţile politicilor europene.

Practic, criteriile de evaluare a acestor planuri elaborate de statele membre au în vedere în primul rând contribuţia la îndeplinirea recomandărilor din raportul de ţară, în liniile politicilor europene.
În privinţa împrumuturilor de 11,5 miliarde euro, Adina Vălean declară:

România nu e obligată să se împrumute, dar o poate face, desigur, în condiţii foarte avantajoase. Condiţiile de accesare sunt aceleaşi ca în cazul granturilor.

Până în aprilie 2021 România trebuie să aibă pregătit un plan de absorbţie atât a granturilor, cât şi a împrumuturilor

Recomandările Comisiei Europene sunt multe şi în aproape toate domeniile (aici).

 Iată ce spune CE:

Lipsa unor eforturi susţinute de reformă, creşterea deficitului bugetar şi a deficitului de cont curent pune în pericol sustenabilitatea creşterii economice a României. Cererea internă puternică, impulsionată de reducerile fiscale şi de creşterile salariale mari, a fost motorul de creştere al economiei în ultimii ani. Acest model de creştere bazat pe consum a dus la adâncirea tot mai mare a deficitului de cont curent şi a deficitului bugetar al ţării. În plus, evoluţiile demografice nefavorabile au antrenat o penurie semnificativă de forţă de muncă şi de personal calificat, limitând astfel potenţialul de creştere al ţării.

Aceste constatări nu seamănă nici pe departe cu imaginea idilică pe care ne-o oferă ministrul de Finanţe, Florin Cîţu.

Mă voi referi, în continuare, la recomandările din domeniul Educaţiei, necesar a fi respectate dacă vrem bani şi pentru acest sector.

Ne spune CE că nu s-a înregistrat niciun progres în următoarele domenii:

· Îmbunătăţirea competenţelor prin sporirea relevanţei pe piaţa forţei de muncă a educaţiei şi formării profesionale şi a învăţământului superior;

Ce spun şi eu şi alţii, de multă vreme. Formarea profesională este la noi aproape neglijată. La terminarea şcolii, profesionale sau liceale, absolvenţii trebuie să fie în stare, în urma educaţiei şi formării profesionale, să-şi găsească în job în piaţa muncii.  Nu se întâmplă aşa, dacă sectorul privat are circa un milion de locuri de muncă libere, şi nu se găsesc persoane calificate, pregătite de şcoala românească, să le ocupe. Antreprenorii au ajuns să aducă muncitori calificaţi din Asia, în România nu găsesc ce le trebuie. Consecinţă a unor arhitecturi curriculare şi instituţionale păguboase, care ţin cont de interesele profesorilor şi cerinţele sindicatelor, nu de ce au nevoie efectiv tinerii la absolvirea şcolilor pentru a intra în piaţa muncii.

Şi CE constată cu subiect şi predicat aceleaşi lucruri:

Echitatea, incluziunea şi calitatea învăţământului rămân provocări importante. Cheltuielile pentru educaţie sunt printre cele mai scăzute din UE. Rata de părăsire timpurie a şcolii este foarte ridicată, în special în rândul elevilor din zonele rurale, al copiilor romi şi al copiilor cu dizabilităţi. Nu există încă la nivel naţional o strategie integrată care să abordeze problema părăsirii timpurii a şcolii. Nu se constată o îmbunătăţire a rezultatelor şcolare, în special în rândul copiilor din zonele rurale şi cele defavorizate din punct de vedere economic. Nivelul de dobândire a competenţelor digitale este scăzut, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la integrarea viitoare a absolvenţilor pe piaţa forţei de muncă. Relevanţa pe piaţa forţei de muncă a învăţământului profesional şi tehnic şi a învăţământului superior rămâne scăzută, ceea ce restrânge perspectivele absolvenţilor de a-şi găsi un loc de muncă.

Dacă vom cere bani pentru educaţie,  trebuie să propunem următoarele, cu finanţare direct de la CE:

• analiza şi un plan de măsuri privind rata abandonului şcolar, realizate de o comisie de experţi independenţi. Ce au reuşit experţii ministerului şi instituţiilor subordonate în ultimii 30 de ani, ne-am lămurit;
• Reformarea arhitecturii curriculare şi instituţionale, concepută de către specialişti independenţi;
• Îmbunătăţirea infrastructurii şcolare, campusuri şcolare în rural, cu cămine şi cantine la care să înveţe elevii din familii defavorizate. Condiţii speciale pentru personalul didactic de la aceste campusuri, pentru a fi atrase să lucreze aici persoane  foarte bine pregătite;
• Înfiinţarea unui sistem standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, pentru măsurarea progresului şcolar al elevilor;
• Reformarea şcolii profesionale, pentru a căpăta o pondere mult mai mare (în Germania 70% dintre elevi învaţă în şcoli profesionale). Cu burse foarte mari, baze de instruire practică moderne, cu maiştrii instructori supercalificati, cu avantaje fiscale acordate întreprinderilor care participă la învăţământul profesional dual, obiectivul poate fi atins;
• Conceperea şi implementarea unor mecanisme de urmărire a eficienţei banilor publici, mecanisme aflate sub controlul unor experţi independenţi;
• Digitalizarea activităţilor şcolare, prin eliminarea manualelor tipărite, biblioteci virtuale, baze de date, logistica necesară digitalizării să fie accesibilă tuturor elevilor şi cadrelor didactice.

Vom fi în stare să propunem proiecte care să treacă de filtrul CE pentru a absorbi banii oferiţi? Greu de spus. Depinde şi de rezultatul alegerilor parlamentare şi locale.

Premierul Orban a renunţat la toate funcţiile şi candidaturile când a fost implicat într-o cercetare penală. Nu s-a dedat la atacuri împotriva DNA, a dnei Kovesi, cum au făcut alţi politicieni. A aşteptat liniştit ca Justiţia să-l achite, după care a revenit în funcţii importante.

Din această perspectivă România ar avea mai multă credibilitate dacă PNL ar rămâne la guvernare pentru următorii patru ani. În plus, cei care s-ar gândi să fure din banii europeni trebuie să ştie că actualul Procuror Şef European, Codruţa Kovesi, este foarte bine informată asupra „apucăturilor”, căilor şi mijloacelor prin care se fură bani în România. Şi va fi fără milă, în ceea ce ne priveşte.

Dacă nici de data aceasta nu vom şti să facem proiecte care să satisfacă recomandările CE, atunci ne merităm soarta. Şi nu avem ce căuta într-un club select, cum este UE, dacă nu ştim, nu putem sau nu vrem să ne conformăm principiilor şi tratatelor prin care am aderat la UE.