Cum s-a ajuns în această situaţie

Preşedintele Iohannis şi premierul Orban au calculat greşit şansele ajungerii la alegeri anticipate. Şi acum plătim cu toţii prin acceptarea, vrem nu vrem, a guvernului Orban interimar până în noiembrie. Care erau interesele PSD-Pro România? Şi nu doar a conducerilor celor două partide, ci şi a parlamentarilor lor. Să aibă un guvern Orban impotent până la alegerile parlamentare la termen, un sac de box şi ţap ispăşitor pentru tot ce se va întâmpla rău în România. Fără să poată da OUG-uri, asumări de răspundere, cu o opoziţie în parlament de 261 de voturi. Nici că se putea o situaţie mai rea.

Speranţa că parlamentarii vor respinge de două ori un guvern PNL trebuia cenzurată de logica politică, de opiniile emise în spaţiul public de către comentatori şi oameni politici cu experienţă. De experienţe asemănătoare din trecut. Şi prăpastia dintre putere şi opoziţie nu mai poate fi trecută acum. Dispreţul afişat de preşedinte şi premier la adresa opoziţiei parlamentare face acum imposibile punţi de înţelegere şi colaborare pentru a scoate ţara din criză.

De ce nu se poate ajunge la alegeri anticipate?

Este cât se poate de clar. Fără voinţă majorităţii parlamentarilor de a accepta să plece acasă înainte de termen, cu pierderea unor drepturi şi privilegii, nu se pot organiza anticipate. Cum o astfel de majoritate era greu spre imposibil de realizat, ne aflăm acum în situaţia de a avea guvern interimar până în decembrie. Aş vrea să mă înşel în această apreciere.

Primul pas. PSD, prin şeful Camerei Deputaţilor, va sesiza CCR că preşedintele nu avea dreptul să-l nominalizeze tot pe Orban premier. Nu că ar fi avut dreptate. Dar câştigă cel puţin o lună, respingând prezentarea în parlament a guvernului Orban II până la pronunţarea CCR în această speţă. Iar termenele pentru alegerile anticipate sunt aşa de strânse, încât ori le faci acum, ori deloc.

Conducerile celor două Camere sunt dominate de PSD. Cum am văzut recent, conducerile reunite ale celor două Camere pot programa şedinţele comune de validare sau respingere ale guvernelor Orban II, III, atunci când vor „muşchii” lor. Avem precedentul premierului desemnat de Traian Băsescu, Liviu Negoiţă. Parlamentul, dominat şi atunci de PSD, nu a catadicsit să se întrunească şi să-l respingă. L-a ignorat, pur şi simplu. Este adevărat că regulamentul şedinţelor comune prevede că Birourile permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor stabilesc data şedinţei comune pentru votul de învestitură, la cel mult 15 zile de la primirea programului şi listei Guvernului. Dar o şedinţă a parlamentului nu se poate desfăşura dacă nu este cvorum, şi trebuie a fi reprogramată. Iar la reclamaţiile PNL şi la preşedintelui Iohannis, se va ajunge din nou la CCR. Boală lungă, moarte sigură!

Parlamentarii PSD-Pro România nu vor asigura cvorumul de şedinţă. Ei ştiu foate bine acest lucru, dovadă ultimele lor declaraţii.

„Avem şi această posibilitate, ca PSD să nu meargă în plen, mai puţin eu, fiind preşedintele Camerei trebuie să particip”, a spus Marcel Ciolacu, la „Gândurile lui Cristoiu”.

Şerban Nicolae: nu se va ajunge la anticipate pentru că vom refuza să ne pronunţăm pe propunerea ca premier a lui Ludovic Orban. Nu vom face cvorum, pentru cât timp va fi nevoie!” 

Poziţia UDMR: „Am spus că nu vom constitui o majoritate în jurul candidatului PSD la funcţia de prim-ministru. (…) Votul pe moţiunea de cenzură era pentru a bloca schimbarea sistemului electoral privind alegerea primarilor, nu era pentru un alt proiect politic. Şi am spus că nu avem o propunere pentru funcţia de prim-ministru”, a declarat Kelemen Hunor.


Va intra UDMR în jocul de a dărâma două guverne, şi a ajunge la anticipate? Iată declaraţia lui Korodi Atilla, din 8 ianuarie: „Desigur, nu este uşor de ajuns la anticipate. Dar dacă depinde de UDMR, UDMR va spune 'da'”.

Doar că din 8 ianuarie s-au schimbat multe. PNL a tratat cu dispreţ şi superioritate doleanţele UDMR, de a nu schimba legislaţia electorală, la mai puţin de şase luni înainte de termen. N-a ţinut cont de aceste cerinţe şi s-a trezit cu 261 de voturi la moţiunea de cenzură împotriva guvernului Orban.

Ce se mai poate face?

Maximum ce se mai poate face, este că guvernul Orban să reobtina investitura, fără ameninţarea cu alegeri anticipate. Depinde de UDMR şi alţi parlamentari de la minorităţi, sau neafiliaţi, care nici prin cap nu le trece să fie de acord cu alegeri anticipate. PNL şi Orban trebuie să renegocieze această posibilitate, om cu om. Alternativa rămânerii în formula de guvern interimar până în noiembrie este extrem de periculoasă pentru România, pentru următoarele motive:

  • Guvernul nu poate emite OUG-uri, deci nu poate proroga termenele de intrare în vigoare a legii majorării pensiilor cu 40% şi a legii privind alocaţiile. Orice situaţie urgenţă referitoare la problemele bugetului nu poate fi rezolvată prin OUG sau asumarea răspunderii;
  • Guvernul nu poate participa cu drepturi depline la împărţirea banilor de la UE, pentru viitorul exerciţiu financiar;
  • Se pot deteriora grav cursul de schimb şi costurile la împrumuturi. Nu se ştie dacă creditorii vor mai avea încredere că România va putea returna împrumuturile. Scenariul din 2010;
  • O lipsă acută de bani în bugetul de stat va arunca în aer pacea socială, se poate solda cu greve şi manifestaţii antiguvernamentale de amploare;
  • Parlamentul poate trânti în capul guvernului orice lege care, după ce ar fi întoarsă în parlament, va fi promulgată, obligatoriu, de către preşedinte.

Este greu de imaginat ce evenimente dramatice, economice sau de securitate, ar putea interveni pe plan european sau mondial, care să necesite intervenţiile rapide ale unui guvern valid. Discuţii vor fi şi pe marginea conceptului de „treburi curente” ale ţării, pe care le poate rezolva guvernul interimar.

Concluzie

Situaţia de criză politică îndelungată, care pare că urmează, va afecta interesele românilor şi ale ţării. Nu prin dispreţ, ură şi excludere de la masa negocierilor se pot rezolva problemele ţării. Până la proba contrarie, rezultată din alegerile la termen în noiembrie 2020, PSD reprezintă rezultatul votului din 2016 şi trebuie tratat prin prisma acestui rezultat, Dacă nu, ne aşteaptă o periodă tulbure, de incertitudini, din care nu avem cum să ieşim bine.