La doar câteva ore după această veste, a picat ca un trăsnet ştirea, până atunci mai de nimeni băgată în seamă şi fiindcă a fost bine ascunsă atât de Procuratură, Poliţie cât şi de DIICOT, că ceea ce i s-a întâmplat Alexandrei a fost precedat de o altă tragedie. Aceea a Luizei Melencu. Tragedie petrecută în aprilie.

Cum încă trăim într-o ţară democratică în care dreptul la liberă exprimare este garantat prin Constiţuţie, părinţii Luizei au declarat că din aprilie şi până în ultima decadă a lunii iulie s-au adresat cu petiţii, întâmpinări şi memorii atât fostului ministru de Interne, d-na Carmen Dan, cât şi preşedintelui României, dl. Klaus Werner Iohannis. Garantul Constituţiei, adică şi al drepturilor fundamentale ale cetăţenilor României. Printre care şi acela la siguranţă, dar şi al dreptului la viaţă.

Nici unul, nici ministrul, nici Preşedintele nu a catadicsit să le ofere vreun răspuns. Membrii familiei Luizei Melencu s-au dovedit prea mici pentru un război atât de mare. Au simţit pe piele proprie că o viaţă de adolescenţă puţin contează în România europeană.

Din ziua de vineri, 26 iulie, când s-a pornit vârtejul, nu am aflat prea multe despre ceea ce se ascunde, în realitate, în spatele celor două tragedii cutremurătoare, nici despre adevărata soartă a Alexandrei şi a Luizei. Până vinerea trecută când a intervenit anunţul ministrului Justiţiei urmat de cel al INML, anunţuri care au închis, în mod oficial, cazul. Sau, mai degrabă, l-a scos ori, poate, doar a fost plănuit din lumina reflectoarelor, din atenţia stringentă a presei, el devenind unul în exclusivitate de domeniul justiţiei.

În tot acest timp a plouat cu bâlbe, bâjbâieli, cu informaţii contradictorii, unele susţinând ori lăsând să se înţeleagă că cele două adolescente ar mai putea fi încă în viaţă. A plouat şi cu supoziţii despre unica persoană arestată, un anume Gheorghe Dincă. Politicienii au făcut coadă la televiziuni, s-au acuzat unii pe alţii, unchiul Alexandrei, controversatul Alexandru Cumpănaşu, până deunăzi un apropiat al mai tuturor structurilor din MAI, a pus la zid pe toată lumea. Pe cei de la STS, din MAI şi de la Procuratură. Nu şi pe marii şefi din PSD. De ce oare? Domnul Cumpănaşu a funcţionat şi pe post de comunicator, şi în calitate de investigator, şi în aceea de detectiv particular, dar şi ca acuzator public. Face seară de seară turul televiziunilor, a devenit ameninţător, aproape că îl egalează la capitolul intransigenţă pe Liviu Pleşoianu.

Unele informaţii l-au prezentat pe sus-numitul Dincă drept un psihopat, un criminal în serie. Chiar şi astăzi se vorbeşte despre faptul că numărul victimelor sale ar putea fi considerabil mai mare. Dincă este un individ cu multe şi grave antecedente psihiatrice în pofida cărora a fost lăsat în libertate, mai mult, a deţinut un permis de conducător autor,practicând sub ochii binevoitori ai autorităţilor, taximetria ilegală.

Alte informaţii l-au înfăţişat a fi unica parte vizibilă deocamdată a unei reţele de traficanţi de carne vie, de prostituţie internaţională, reţea al cărei centru de comandă s-ar afla undeva în Italia. Au fost şi aşa-zişi mari ziarişti care au scris comentarii total iresponsabile cu vizibilă tentă anti-americană. Mă gândesc, în primul rând, la pretinşi gazetari de la Evenimentul zilei.

De vineri, 26 iulie, încoace am aflat cât de nepăsătoare au fost, cât de prost, de diletant au acţionat şi şi-au făcut datoria felurite instituţii ale Statului. De la STS, MAI şi Poliţie la Parchetul Olt şi DIICOT, al cărui şef, pe nume Felix Bănilă, şi-a dat măsura indiferenţei şi incompetenţei cu ocazia catastrofalei conferinţe de presă de miercurea trecută. Presa a operat prea mult cu supoziţii, a fost ori s-a lăsat prea adesea intoxicată, a creat ea însăşi intoxicări, a căzut adesea victimă exceselor emoţionale.

Gazetarii din solda puterii, fie ei de la Antena 3, România tv, TVR 1 ori de la Cotidianul sau Evenimentul zilei, demult compromişii Nistorescu şi Cristoiu au încercat să salveze ceea ce nu mai poate fi cu nici un chip salvat. Eşecul guvernării PSD-ALDE şi şansele electorale la prezidenţiale ale d-nei Viorica Vasilica Dăncilă.

E însă clar pentru toată lumea că săptămâna 26 iulie-2 august a fost una fatală pentru PSD şi şansele lui electorale. Astăzi PSD este o organizaţie politică falimentară care aproape că nu mai are rost să intre în cursa electorală prezidenţială. Foarte puţin probabil ca PSD să poată să recupereze ceva şi din perspectiva electorală a anului 2020, Iar cum PSD s-a dovedit din 2017 încoace, tot la fel cum a făcut-o în primii ani de după 1990, moştenitorul de facto al partidului creat din ordinul Moscovei la 8 mai 1921 tare mă tem că nu prea va avea cu ce să se mândrească când i se va împlini centenarul.

 Au existat însă şi ziarişti care au pus întrebări incomode, au sesizat hiatusurile de comunicare, fracturile logice şi nu numai din declaraţiile autorităţilor. Încrengăturile cu clanurile mafiote ale acestora. Ale unor oameni din înalta ierarhie a PSD care sunt un fel de familiari, dacă nu chiar mentori ai bandiţilor din Caracal şi din întreg judeţul Olt.

Din peisaj nu putea lipsi nici insa care se tot laudă cu emfază cu funcţia de premier al României. Doamna Viorica Vasilica Dăncilă a apărut nitam-nisam la declaraţii. Cu tot felul de deux-pièces puternic colorate, de fiecare dată altul, de fiecare dată proaspăt coafată, pomădată, rimelată, parfumată, cvasi-îmbălsămată. Cu o nouă broşă super-scumpă. Indiscutabil, social-democrată. Voind să pozeze în femeia îndurerată, dar şi fermă, în mama naţiunii care, cum spuneau comuniştii odinioară, nu va precupeţi nici un efort în vederea aflării adevărului şi reinstaurarea ordinii şi a redării încrederii românilor în instituţiilor Statului.

Doamna Dăncilă s-a amăgit cu gândul că românii de rând nu ar fi băgat şi nu bagă de seamă interesele electorale şi de păstrare cu orice preţ a puterii şi guvernării. Interesele ei şi ale partidului pe care îl conduce. Manevrele guvernului de a-şi subordona STS, mai întâi prin transferarea Serviciului 112 în subordinea Ministerului de Interne. Ca şi cum acesta ar fi fost şi s-ar fi dovedit un model de eficienţă şi organizare.

Cu fiecare nouă ieşire publică a d-nei Viorica Vasilica Dăncilă s-a întărit impresia că respectiva insă nu este decât un alter-ego al lui Liviu Nicolae Dragnea. Acelaşi limbaj lemnos, aceeaşi furie şi tertipuri folosite împotriva luptei anti-corupţie socotită vinovată de dezinteresul arătat de autorităţi creşterii criminalităţii. Oare nu tocmai ea, adică Viorica Vasilica Dăncilă, guvernul pe care această insă îl conduce, PSD a cărui şefă este, parlamentarii acestuia în cârdăşie cu cei ai ALDE şi UDMR au scos prin tot felul de legi strâmbe, cu dedicaţie, din puşcării criminali şi violatori? 

Cu fiecare nouă broşă super-scumpă doamna Dăncilă, dar şi PSD-ul îşi pregătesc ieşirea nemiloasă din istorie. După ce au făcut praf şi pulbere ţara. Faptul că vineri, 2 august, atunci când, practic, s-a jucat ultimul act la vedere al tragediei de la Caracal, guvernul României era, cum se spune, şvaiţer, cu un ministru, cel de la Interne, demisionar şi cu un altul, cel de la Educaţie demis, spune multe. Şi anunţă vremuri grele pentru viitorul PSD. Nu are decât să plângă cine vrea dezastrul acestei şleahte deja intrate în putrefacţie. Eu în nici un caz. Şi nici nu voi dori să se odihnească în pace. Iar de iertat nici nu poate fi vorba.

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro