Viorica Dăncilă, într-o situaţie limită

De când pretinde că ar fi redevenit ea însăşi, adică din momentul în care a scăpat de prezenţa celui care a inventat-o, creat-o, propulsat-o, nimeni altul decât azi puşcăriaşul Liviu Nicolae Dragnea, d-na Viorica Vasilica Dăncilă şi-a dat arama pe faţă.

Nu, nici vorbă, d-na Dăncilă nu este nici pe departe o femeie neconflictuală, aşa cum o recomanda la începutul anului 2018 banditul Dragnea. Nu e nici sacrificata căreia i-a plâns de milă jumătate din presa românească pe care mai sus-numita cetăţeană a izbutit să o păcălească. La fel cum nu e nici biata gospodină luată de la pregătitul unor delicioase sarmale şi a unei excelente ciorbe cu perişoare şi mutată cu de-a sila ba la Bruxelles, ba la Palatul Victoria.

Din ziua de 27 mai încoace, doamna Viorica Vasilica Dăncilă s-a dovedit a fi nu doar înamorată bolnavă de politică şi de propria persoană, nu numai cineva care nu poate să îşi vadă lungul nasului,  ci şi o teribil însetată de putere. A ajuns chiar să afirme despre sine că s-ar confunda cu un garant al securităţii naţionale drept pentru care nimeni nu ar avea nici dreptul şi nu ar trebui să aibă nici cutezanţa să o atace. Ca nu cumva să nu pună în primejdie ţărişoară.

Doamna Dăncilă înseamnă un original, dar şi primejdios amestec de personaj descins din Caragiale, o Miţa Baston reînviată, că doar nu degeaba s-a născut la Ploieşti, de Elena Ceauşescu, cum am mai afirmat deja în câteva trecute editoriale, dar şi de Lady Macbeth, aşa cum bine a sesizat dl. Toader Paleologu.

Iată însă că d-na V. V. Dăncilă şi-a găsit naşul. În persoana preşedintelui Iohannis. Care nu exclud  că şi din motive electorale, dar, în principal, fiindcă aşa i-o cer funcţia şi atribuţiile constituţionale refuză să îi facă jocul.

După ce i-a respins semnarea numirii a câtorva miniştri titulari, dl. Iohannis i-a comunicat joi seara şefei Executivului că nu acceptă nici interimarii care ar trebui să gireze portofoliile rămase vacante după ieşirea ALDE de la guvernare. Bazându-se pe articolul 85 din al treilea paragraf al Constituţiei României, dar şi pe realitatea că după plecarea din guvern a celor din ALDE s-a schimbat componenţa Executivului, preşedintele României îi cere doamnei prim-ministru să se prezinte în faţa Parlamentului din partea căruia este ţinută să ceară votul de natură a-i permite atât de dorita perpetuare la putere.

Atâta doar că situaţia e cum nu se poate mai complicată, mai fluidă şi mai greu predictibilă. Doamna Dăncilă a primit un refuz categoric de susţinere din partea UDMR, se ceartă zilnic ba cu fostul aliat Călin Popescu-Tăriceanu, ba cu unul dintre predecesorii ei în funcţie, dl. Victor Viorel Ponta. Ceea ce numai semn bun nu este. Doamna Dăncilă nu are nici un motiv să fie tocmai sigură nici măcar de sprijinul şi fidelitatea parlamentarilor partidului, nu ştie nici cât ar mai putea conta astăzi pe sprijinul altminteri tradiţional al aleşilor minorităţilor altele decât cea maghiară. S-a agăţat de putere ceea ce însă nu înseamnă că nu ar conştientiza realitatea că dacă nu va mai fi premier, nu va mai fi nimic şi aceasta în scurtă vreme. Speră totuşi că va fi iarăşi ajutată de componenţa Curţii Constituţionale căreia i l-a reclamat pe preşedintele Iohannis.

Numai că toate acestea sunt paleative. Curgerea timpului nu îi este deloc favorabilă doamnei Dăncilă. Nu e defel exclus ca în cursul CExN de astăzi să fie pusă în situaţia de a stabili ziua în care se va duce la Parlament cu noua formulă guvernamentală. Tot azi sau în zilele imediat următoare PNL a promis că va începe să strângă semnături în vederea depunerii mult făgăduitei moţiuni de cenzură Or, ceea ce se va întâmpla în zilele  cu pricina va reprezenta un test de maximă importanţă. Pentru Putere şi Opoziţie, în egală măsură.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro  şi pe blogurile adevărul.ro