Transformând cazul într-o excepţie ne derobăm cu toţii de responsabilităţi, inclusiv media care contribuie la greu zilele astea, tocmai la întărierea comportamentelor pe care pretinde ipocrit că le combate. Să fim serioşi!

A vorbi despre violarea mamei violatorului sau despre violarea violatorilor în puşcării nu înseamnă altceva decât legitimarea violului pentru că mesajul subliminal este că că violul este legitim dacă este săvârşit împotriva unui om rău. Exact asta au spus şi susţinătorii violatorilor despre victimă: că e o poamă rea.

Violul nu este despre sex, ci despre putere, dar sexul vinde şi pentru profit hai să încurajăm şi comportamentele voaieristice. De ce să te mai uiţi pe pornhub la scena unui viol mimat când poţi să priveşti zilele astea la posturile mainstream. Şi nici nu te mai simţi stingherit. Media a uşurat conştiinţele vânzând violul ca produc comercial pentru plăcerea privitorilor şi pentru profit.

Aşa cum spuneam, violul este despre putere şi reproduce relaţiile de putere din societate pe care media le-a confirmat şi întărit. Problema este că în anumite condiţii bărbaţi obişnuiţi pot deveni violatori, oriunde s-ar afla aceştia, nu neapărat la Vaslui. Cea mai bună ilustrare este violul de război, unde bărbaţi normali cu neveste şi copii au violat. Iar Vasluiul, cu o rată atât de mare a infracţiunilor sexuale, poate fi, cel mult, un studiu de caz.

Acum hai să vedem în ce condiţii cresc agresiunile sexuale?

  1. Toleranţa autorităţilor: prima care sare în ochi şi din cazul dezbătut este că autorităţile tratează violul nu ca pe o infracţiune ci ca pe o partidă de sex, consensuală sau nu, în societatea noastră tot sex e. Judecătorii au decis eliberarea presupuşilor infractori din arest preventiv, mai grav au făcut public numele victimei, iar procurorii nu s-au opus. În cazul unei alte victime, prezentat de Adevărul, nici Poliţia nu a făcut nimic. Asta pentru că poliţiştii, procurorii şi judecătorii trăiesc într-o societate în care bărbatul are un drept inalienabil asupra femeii care e fie proprietate, fie obiect sexual. Ce se întâmplă cu judecătoarele femei? Ca şi mama violatoprului, au interiorizat privirea sexuală a bărbatului şi o dată cu ea şi relaţia de putere. Dacă autorităţile nu sancţionează violurile sau le tratează cu blândeţe, mesajul transmis către societate este că e tolerat. Dar asta nu se rezolvă prin petiţii ci prin educaţie.

  2. Existenţa rolurilor tradiţionale, prin acestea înţelegând un set de comportamente, atribute ataşate personalităţii, concepţii despre sine şi aşteptări sociale în acord cu definiţiile şi prescripţiile a ceea ce înseamnă masculinitate şi feminitate. În concepţia patriarhală, bărbatul este orientat spre competiţie, succes are trăsături precum independenţa, agresivitatea, competitivitatea, raţionalitatea, obiectivitatea. Societatea îi încurajează pe bărbaţi să fie puternici, în control, dominatori, să vadă femeile ca pe obiecte sexuale, sexul ca pe un concurs şi să creadă că femeile le aparţin. La fel, societatea încurajează femeile să fie supuse, să răspundă nevoilor şi dorinţelor bărabatului (vezi revistele pentru femei, cu sfaturi pentru satisfacerea sexuală a bărbaţilor) şi să accepte responsabilitatea că ele trebuie să controleze şi să limiteze comportamentele sexuale ale bărbaţilor. Un element favorizator al infracţiunilor sexuale este alcoolul şi poate că România se va gândi la politici publice pentru reducerea consulmului de alcool care a ajuns de masă. Hai să ne asumăm ca societate că avem o problemă, de fapt încă una!

  3. Întărirea relaţiilor patriarhale şi a transformării femeilor în obiect de către media. Publicitatea şi-a făcut deja un nume rău din folosirea stereotiopurilor de gen mai ales atunci când e vorba despre femei. Femeia a devenit un soi de insignă pentru bărbatul de succes care vrea nu ştiu ce maşină sau nu ştiu ce bere. Media a redus femeia la obiect casnic, când aspirator când maşină de spălat, sau la statutul de obiect sexual, vezi emisiunea de mare audienţă a lui Capatos.


În România există toate aceste condiţii care favorizează obiectualizarea sexuală a femeii şi agresiunea sexuală. Aşa cum spunea cineva pe FB educaţia sexuală ar fi necesară ca materie obligatorie în şcoli. Dacă acasă, prin educaţia părinţilor, mame şi taţi deopotrivă, se transmit aceleaşi stereotipuri patriarhale, iar copilul asistă la demonstrarea relaţiilor de putere din familie, măcar şcoala să facă altceva.

Altfel şi alţi băieţi se vor transforma în violatori şi alte fete le vor fi victime.