Viitorul Preşedintelui: între atribuţii şi legitimitate

Eu tot nu înţeleg de unde apetitul ăsta grozav pentru mistificare: Năstase a revizuit Constituţia pentru el, Antonescu îşi redactează propria constituţie.

Uităm cât este de necesară revizuirea Constituţiei, în condiţiile în care din '90 încoace o tot ducem dintr-o criză politică în alta, tocmai pentru că, din nefericire, Constituţia noastră permite interpretări diferite şi confuzii. 

Legat de modificările aduse prin proiectul de revizuire a Constituţiei în sfera atribuţiilor Preşedintelui României, vreau în primul rând să vă spun faptul că, opinia exprimată de unele persoane în sensul că un presedinte cu atribuţii restrânse este un preşedinte cu rol decorativ, reprezintă în primul rând o jignire la adresa preşedinţilor altor state precum Germania sau Italia, unde presedintele are atribuţii mult mai restrânse. Cea mai puternică armă a unui conducător ales, fie el preşedinte sau rege, este legitimitatea. Avem exemple, chiar în istoria României, de conducători care au avut o legitimitate ridicată, o domnie de lungă durată şi o influenţă considerabilă asupra instituţiilor, mediului politic dar şi a cetăţenilor în general. Mă refer la regele Carol I, care a avut din punct de vedere constituţional atribuţii restrânse, fără însă ca acest lucru să însemne că a avut un rol decorativ.

Pe de altă parte, avem un exemplu actual, de preşedinte care deşi are atribuţii extinse, are o legitimitate scăzută şi tendinţa de a se afla într-un permanent conflict cu celelalte puteri, autorităţi, instituţii publice, dar mai ales cu cetăţenii care l-au ales. Mă refer de această dată la domnul Traian Băsescu, preşedintele care în vara anului trecut a fost „demis” prin referendum, chiar dacă doar simbolic, de un număr considerabil mai mare de cetăţeni decât cei care l-au ales.

Dezbaterile publice, transparente, din cadrul Forumului Constituţional, din Comisia de revizuire, implicarea cetăţenilor, ONG-urilor, mass-media în procesul de revizuire a Constituţiei, au avut ca obiectiv adaptarea legii fundamentale la realitatea curentă şi deci clarificarea, lămurirea acelor prevederi constituţionale care au generat blocaje instituţionale, fie prin interpretare, fie prin lipsa de comunicare inter-instituţională.

În cele ce urmează, permiteţi-mi să vă prezint câteva dintre modificările aduse de proiectul de revizuire al Constituţiei, în domeniul instituţiei Preşedintelui României:

Constituţia revizuită va clarifica aspectele legate de reprezentarea României la reuniunile UE, prezenţa premierului la şedinţele Consiliului European pe teme legate de strategia economică şi dezvoltare fiind mai mult decât necesară, pentru că primul-ministru, împreună cu membrii Guvernului, sunt cei care gestionează resursele bugetare, în baza programului de guvernare. Faptul că, premierul a participat, recent,  la o astfel de reuniune, a demonstrat că disputa politică din vara lui 2012 a fost artificială, fără sens şi că prezenţa premierului la aceste întâlniri este necesară.

În privinţa alcătuirii echipei guvernamentale, este normal ca premierul să aibă libertatea de a-şi alege miniştrii, pentru că răspunde în solidar cu aceştia pentru activitatea întregului Guvern. Din acest punct de vedere, procesul de alegere a membrilor Guvernului nu trebuie să fie obstrucţionat de preşedinte, care nu este responsabil pentru actul de guvernare.

De asemenea, atribuţiile preşedintelui în domeniul securităţii naţionale nu sunt deloc de neglijat. Potrivit amendamentelor adoptate în comisie, Preşedintele numeşte şeful Statului Major General, la propunerea ministrului Apărării, cu avizul primului-ministru. Practic, s-a adoptat un model similar celui din materia numirii procurorilor, tocmai pentru a se facilita o soluţie mediată între ministru, premier şi preşedinte, iar dialogul inter-instituţional să funcţioneze.

De asemenea, preşedintele prezintă anual Parlamentului, reunit în sedinţa comună, un mesaj privind starea securităţii naţionale. La rândul său, Parlamentul trebuie să respecte atribuţiile Preşedintelui în domeniul siguranţei naţionale, în situaţii de urgenţă precum stare de asediu sau război, împrejurări care presupun decizii imediate, pentru care nu se poate aştepta luarea unei decizii în plenul Parlamentului, iar Guvernul este lipsit în aceste situaţii de legitimitatea necesară de a acţiona (deoarece membrii Guvernului nu sunt aleşi de popor în mod direct).

Şi, dacă tot vorbim de confuzii şi dublări de atribuţii, nu pot să nu remarc o tendinţă îngrijorătoare şi la nivelul staff-ului prezidenţial: consilierii prezidenţiali, a căror singură atribuţie ar fi să ofere expertiză strict pentru atribuţiile constituţionale ale preşedintelui, exercită mai degrabă rolul de control guvernamental. Fiecare minister este supervizat la sânge, se oferă argumente şi linii de mesaj discursului prezidenţial, în disputa cu guvernul. Or, funcţia de control asupra Guvernului este atributul exclusiv al Parlamentului, nicidecum al Administratiei Prezidenţiale. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că unii consilieri se erijează în actori politici, deşi profilul lor ar trebui să fie mai degrabă tehnic şi mai puţin conturat din punct de vedere politic.

Sunt multe astfel de exemple, iar personal nu împărtăşesc deloc ideea că preşedintele va avea un mandat pur decorativ, atâta vreme cât el reprezintă statul român şi este garantul independenţei, unităţii şi integrităţii naţionale.

Stiu că pentru propaganda PDL este foarte simplu: dacă se simplifică raporturile premier-preşedinte, este clar, Antonescu îşi doreşte un mandat lejer la Cotroceni; dacă preşedintelui i se oferă atribuţii suplimentare, Antonescu se îndreaptă către un regim totalitar.  Implicarea Forumului Constituţional în revizuirea Constituţiei este, pentru aceiaşi oameni, fie o cheltuială inutilă, fie un demers populist.

Este revoltător faptul că cei de la PDL au avut timp de patru ani toate pârghiile legale necesare pentru a schimba Constituţia, pentru a schimba sistemul electoral, pentru a reduce numărul de parlamentari, interval de timp în care n-au facut nimic, iar acum încearcă decredibilizarea procesului de revizuire a Constituţiei.

Ca membru al Comisiei de revizuire, vă spun că analiza amendamentelor depuse la proiectul de revizuire a Constituţiei necesită un efort serios şi implică o mare responsabilitate.

La final, vreau să vă spun un lucru extrem de important legat de rolul unui preşedinte într-o democraţie. Influenţa pe care un preşedinte o are asupra poporului sau asupra instituţiilor, nu depinde în mod necesar de numărul şi întinderea atribuţiilor pe care le are, sau de puterea acestuia de a impune prin forţă unele măsuri. Influenţa unui veritabil şef de stat, este dobândită prin respect, modestie şi puterea propriului exemplu.

În acest context, mă întreb, la ce i-a folosit actualului preşedinte faptul că referendumul de demitere organizat anul trecut a fost invalidat, în condiţiile în care rezultatul referendumului a scos în evidenţă lipsa de legitimitate a acestuia? În fond, legitimitatea, încrederea acordată de populaţie, este cea mai puternică armă a oricărui om politic, în lipsa căreia aspectele de natură juridică sunt insignifiante.

Preluat şi pe  http://www.alinagorghiu.ro