O lovitură la fel de mare precum aceea încasată prin rezultatele catastrofale de la alegerile europarlamentare, dar şi de la Referendumul din 26 mai.

Doamna Viorica Vasilica Dăncilă a reacţionat precum îi este felul,  s-a lamentat ca o chivuţă, pseudo-juriştii partidului Iordache, Şerban Nicolae, Nicolicea au fost loviţi în aripă, în sâsâială şi neştiinţă crasă de legi, cutume, carte, dl. Liviu Marian Pop, fostul ministru al Educaţiei, corigent deopotrivă şi la Română, şi la Matematică s-a făcut vineri iar de râsul lumii prin felul în care a încercat să falsifice adevărul, însă nepricepându-se nici la aceasta a preferat să întrerupă furios o convorbire telefonică. În fine, dl. Călin Popescu Tăriceanu a avut, la  aceeaşi Televiziune Digi 24, una dintre cele mai jalnice prestaţii din toată cariera sa politică, mai probând o dată realitatea că a venit timpul să se retragă, să îşi folosească timpul pentru numărarea motocicletelor şi vizitarea organizată şi democratică a tuturor fostelor neveste, în cazul în care acestea vor să îl primească, fiindcă doar prin statutul lui de Barbă Albastră rămâne în istoria României post-decembriste, iar goarnele din presă ale Puterii au urlat ca din gură de şarpe. A se vedea editorialul din Cotidianul  de vineri dimineaţă al d-lui Cornel Nistorescu în care acesta îndeplineşte sarcinile primite de la PSD cu aceeaşi conştiinciozitate cu care le îndeplinea pe cele primite de la Nicolae Ceauşescu care îl trimitea să plângă la mormântul ayatolahului Khomeiny. La rândul lor, vocile de sorginte putinistă au sărit şi ele ca arse, şpăgarul calificat Severin Adrian făcând în scris o adevărată criză de isterie.

Doamna Kövesi, intervievată de presă, a avut amabilitatea de a spune că victoria ei înseamnă victoria oamnilor cinstiţi, necorupţi din România. Adică a oamenilor simpli, fără dregătorii, funcţii, maşini la scară, secretară, fără pensii speciale care au susţinut-o din punct de vedere moral. Atunci când ea a rămas realmente singură. Când, reamintesc, i-a întors spatele până şi preşedintele Iohannis care i-a cerut să demisioneze ea însăşi, vezi Doamne!, din proprie iniţiativă din funcţia de procuror şef al DNA, oferindu-i, în schimb, un post de consilier prezidenţial. Aceasta spre a nu-l pune pe el într-o situaţie delicată. Şi a nu-i afecta şansele la viitoarele alegeri prezidenţiale. Mai apoi, a trimis-o pe nevorbita doamnă Mădălina Puşcalău să îi facă publică decizia. Dl. Iohannis nesocotind că ar trebui el însuşi să se deranjeze.

Povestea de acum un an a revocării din fruntea DNA a d-nei Kövesi înseamnă un moment ruşinos din biografia de preşedinte a d-lui Klaus Werner Iohannis, nu ştiu în ce măsură răscumpărat de faptul că se pare că i-ar fi cerut în mod expresei ambasadoarei României, d-na Luminiţa Odobescu, să o voteze pe d-na Kövesi. De respectiva poveste ar trebui să îi reamintim cu frecvenţă regulată d-lui Iohannis, fie şi numai pentru că preşedintele nu trebuie lăsat să se amăgească cu ideea că lui i se iartă totul doar fiindcă, din când în când, se ia în gură cu PSD.

PSD, doamna Dăncilă, restul ei de guvern, semidoct, cu studii la tot felul de universităţi particulare, cu doctorate plagiate trebuie lăsaţi în plata Domnului. E foarte bine că d-na Dăncilă a repetat şi miercuri că nu o susţine pe doamna Kövesi. I-a făcut astfel un mare serviciu. Pentru care era o mare povară şi o imensă ruşine pentru candidata la un post atât de important să fie susţinută de un prim-ministru şi şefa unui partid care se identifică cu minciuna, furtul, corupţia. Şi care în nici un caz nu reprezintă adevărata Românie.

E vorba despre un guvern de care trebuie scăpată cât mai repede ţara.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro