Victor Ponta: Sfînta treime a „stîngii“ – Naţiune, Biserică, Familie + bonus pro business&capital. Portret de candidaţi(II)

Show-ul alegerilor prezidenţiale a fost împins într-o zonă în care şi ultimele fărîme de raţionalitate au fost distruse. Orice încercare de a mai dezbate teme, proiecte de ţară, programe electorale a eşuat. Asistăm la bătălii între instituţii ale statului, grupuri şi structuri de putere.

Cetăţenii par inutili în acest joc. Ei, în marea lor parte, nu mai sînt reprezentaţi de nimeni, însă, cu siguranţă sînt folosiţi cu un cinism îngrijorător în diverse forme de nişte candidaţi şi grupurile lor de interese,.

Acum o săptămînă, impreună cu colegii mei de la CriticAtac şi specialisti din diverse discipline şi cu orientări politice diferite, ne-am adunat să discutăm despre alegerile prezidenţiale, despre programele candidaţilor şi despre principalele temele. Ne-am dat seama, dacă mai era nevoie, că de fapt temele majore şi semnificative sînt ocolite cu rigurozitate, că de fapt nimeni nu vrea să le pună în disuţie. Se pare că lor le este mult mai la îndemînă să producă multă gălăgie, fumigene şi bătălii care sînt doar ale lor şi nicidecum ale noastre. E adevărat însă că rezultatele catastrofale ale bătăliilor lor devin tragediile noastre de zi cu zi.

Stînga inexistentă

La o primă lectură a celor mai importante programe electorale, putem spune cu destulă convingere: avem o paletă mai largă de programe de dreapta şi niciun program de stînga (nu am citit încă programul PAS). Electoratul de dreapta este privilegiat în acest sens: el poate alege între un program „mult mai extremist“ de dreapta, cum este cel al Monica Macovei (despre care am scris aici) şi unul de la dreapta „moderată“, cum e cel al lui Victor Ponta. Un alegător de stînga nu are, din păcate, nicio variantă, fie ea şi minimal de stînga. Ceea ce este şi mai îngrijorător e faptul că atunci cînd vobim de elementele centrale şi esenţiale ale programelor politice, cele legate de fiscalitate şi interesele marelui capital, atunci programele candidaţilor la preşedinţie sînt izbitor de asemănătoare. Mai simplu spus, şi asta rămîne să demonstrăm în următoarele texte, între candidaţii principali la preşedinţie nu avem, la nivel de program, deosebiri fundamentale pe chestiunile centrale, ci doar de ambalaj şi strategii.

Ce ar trebui să conţină un program de stînga azi în România, o ţară cu o populaţie majoritară tot mai sărăcită, cu o polarizare tot mai radicală şi cu şanse de dezvoltare tot mai restrînse pentru marea parte a populaţiei? Vorbesc de un minim de principii care ar trebui să treacă precum un fir roşu prin programul unui candidat cu o viziune de stînga.

Un candidat de stînga, indiferent cine ar fi şi de unde ar veni el, ar trebui să aibă în programul sau cîteva puncte esenţiale (deja dezvoltate în programul propus de CriticAtac):

a. Promovarea impozitului progresiv, eliminarea cotei unice şi adoptarea sistemului european de impozitare.

b. Asigurarea egalităţii de şanse în sistemul educaţiei publice, prin finanţarea gratuităţii învăţămîntului de toate gradele şi refacerea infrastructurii de educaţie în mediile defavorizate economic şi social (în mod special în rural & oraşele mici).

c. Refacerea sistemului public de sănătate şi a infrastructurii de medicină a muncii.

d. Stoparea privatizărilor din educaţie, sănătate, infrastructură şi sectorul public în general.

e. Asigurarea egalităţii de şanse în accesul la cultură, prin refacerea infrastructurii culturale din localităţile mici şi mijlocii şi finanţarea unor programe de educaţie culturală pentru toate vîrstele.

f. Reconstrucţia sistemului de asigurări sociale şi o nouă legislaţie a muncii care să protejeze angajaţii.

Găsim noi toate acestea în programul candidatului asumat ca fiind „stînga pro business” cum îi place să se anunţe actualul prim-ministru Victor Ponta? Nu prea.

PSD tot mai conservator, tot mai creştin democrat, tot mai neoliberal

Nu voi mai repeta reproşurile tradiţionale care i se aduc PSD-ului: corupţie, guvernare prin ordonanţe de urgenţă, abuz de putere etc. O să încerc să mă axez pe cîteva elemente cheie din programul candidatului la preşedinţie Victor Ponta.

Cu ceva timp în urmă, scriam ironic despre Radio Erevan şi dreapta românească. Şi acolo observam un lucru: „Întrebare: E adevărat că PSD este partid de stînga? Răspuns: Cercetătorii noştri caută încă urme şi dovezi în acest sens, aşa că nu ne putem pronunţa. Ce ştim însă sigur este că în acest moment este singurul partid coerent şi consecvent de dreapta din România, iar fenomenul cel neobişnuit e următorul: cu cît întinereşte mai mult, cu atît devine mai de dreapta…“. O ironie amară.

Dacă privim atent la programul candidatului la preşedinţie Victor Ponta, ceea ce sare mai întîi în ochi este accentul pe elemente cheie pe care stînga tradiţională şi mai puţin tradiţională nu a insistat niciodată: o nouă „sfîntă treime“ a „stîngii româneşti” – Biserică, Naţiune, Familie. Cu Capitalul şi spiritul „pro business“ veghind asupra lor. Dar să le luam pe rînd.

Biserică? „Biserica trebuie încurajată să se deschidă către tineri, într-un parteneriat cu Statul şi în folosul concret al cetăţenilor, iar accesul tinerei generaţii la cultură şi educaţie trebuie regîndit prin proiecte strategice, menite să întărească şi să afirme identitatea europeană a românilor... Într-o societate profund creştin-ortodoxă, dialogul cu BOR, dar şi cu celelalte Biserici, precum şi cu organizaţiile religioase este important în vederea păstrării valorilor tradiţionale româneşti şi a întăririi solidarităţii sociale.“

De cînd, pentru „stînga“ românească declarată, Biserica a devenit principalul partener? Şi economic, şi politic, şi social, Biserica (BOR) este în România un stat în stat. Acum se pare că el devine partenerul oficial cel mai important. Ne mai rămîne să punem un prim-ministru patriarh ca să revenim la „epoca de aur“ interbelică.

Naţiune. Citez: „Promovarea mîndriei de a fi român trebuie să redevină un obiectiv al statului, dar şi al societăţii civile“. Sau: „Promovarea tradiţiilor şi a valorilor româneşti din România profundă“. Chiar şi atunci cînd vorbeşte de sănătate, face referire la o naţiune sănătoasă, nu la cetăţeni sau pacienţi. Naţiunea pare a fi principala unitate de măsură a politicilor candidatului Ponta. Nu prea înţeleg: unde sînt în această ecuaţie cetăţenii şi drepturile lor?

Familie. Ponta îşi propune o întreagă strategie de „promovare a familiei ca instituţie fundamentală a României“. „Inclusiv din punct de vedere al stimulării natalităţii“, adaugă, între paranteze, pentru a face şi mai clar că se referă la familia tradiţională, formată dintr-un bărbat şi o femeie, care pot să procreeze. În ritmul acesta, conservatorii din România vor rămîne fără pîine.

Economie. Cînd vorbim de partea economică, lucrurile sînt clare: cotă unică, o creştere economică de 3%, România – grînar al Europei şi competitivitatea sectorului IT (scutit de taxe), plan naţional de investiţii publice. Adică nimic nou, vechea reţetă de dezvoltare reîncălzită electoral. Da, e adevărat că Ponta vorbeşte despre un echilibru între creşterea economică şi reparaţiile sociale, pe modelul ultimilor doi ani de guvernare. E la fel de adevărat că în aceşti doi ani au fost luate cîteva măsuri lăudabile din perspectiva reducerii sărăciei, cum ar fi creşterea salariului minim pe economie, prin HG, o dată la şase luni. Dar asta nu face ca viziunea lui Victor Ponta să fie una de stînga, aşa cum nici referinţele la egalitatea de şanse sau reducerea inegalităţilor din zonele defavorizate nu modifică caracterul creştin-democrat al platformei sale electorale. Creştin-democraţia europeană împărtăşeşte cu social-democraţia preocuparea pentru social, pentru statul social şi solidaritate – dar creştin-democraţia rămîne o doctrină de dreapta. Ceea ce o face să fie de dreapta – în afară de respingerea secularismului şi promovarea unor valori comunitare, cum ar fi familia sau comunitatea (naţiunea) – este paradigma filozofică ce justifică politicile sociale ale creştin-democraţiei.

Spre deosebire de stînga, politicile sociale creştin-democrate sînt fundamentate pe principiul creştin al carităţii şi al întrajutorării aproapelui, nu pe imperativul echităţii şi egalităţii. Se pare că acesta este şi cazul lui Victor Ponta, în al cărui program apar rareori sau deloc termeni precum justiţie socială, egalitate economică sau drepturi sociale. Cumulînd această evidenţă cu preocuparea sa intensă pentru Biserică şi naţiune, sîntem tentaţi să credem că Angela Merkel e pe cale să aibă un nou partener ideologic de încredere în persoana – şi partidul – lui Victor Ponta. 

Apărut şi pe criticatac.ro