În care „să aibă toată puterea, nu doar guvernarea”. În care să controleze tot, servicii secrete, procuratură, armată, presă, judecători, tot ce mişcă în ţară. Cu sprijinul baronilor locali şi al clientelei, care formează „maşinăria” de partid capabilă să câştige alegeri.

Aşa s-a format, aşa a învăţat de la Năstase, aşa ştie şi vrea să guverneze.

Dar, ghinion.

Între timp România a intrat în UE, societatea s-a trezit, inclusiv datorită mobilităţii în spaţiul european, a internetului şi reţelelor de socializare. Am învăţat unii de la alţii ce înseamnă democraţie, stat de drept, presa liberă, drepturi cetăţeneşti, separaţia puterilor în stat, independenţa justiţiei şi câte altele.

 

Nu şi Victor Ponta. Prin structura intelectuală şi a personalităţii nu poate învăţa şi evolua. A rămas încremenit în paradigma guvernării Adrian Năstase. De aici i se trage „tragedia personală”.

Scrie Victor Ponta pe fb:

„Cred că acest an este cel mai greu dintre toţi anii de până acum (plin de abuzuri, persecuţii politice, calomnii, nedreptăţi, trădări şi dezamăgiri) - dar şi miza sa este enormă!”

Te plângi de „abuzuri, persecuţii politice, calomnii, nedreptăţi, trădări şi dezamăgiri”, când eşti în opoziţie, nu când eşti la putere, ai guvernul şi 70% din Parlament.

Cine să te persecute politic, să te calomnieze, ce nedreptăţi?

Traian Băsescu şi justiţia, ar fi răspunsul nespus. Şi presa independentă, societatea civilă, care nu l-a iertat şi nu-l iartă pentru plagiat şi pentru modul discreţionar în care conduce ţara.

Pentru că nu înţelege că nu mai suntem pe vremea Rodicai Stanoiu când se decidea începerea urmăririi penale şi arestări în şedinţele conducerii PSD.

Şi-l consideră vinovat pe Traian Băsescu pentru toate acestea. Şi că în noiembrie, odată cu plecarea lui Băsescu, totul va reveni la paradigma Năstase de conducere a României, un paradis al baronilor, al statului condus dicretionar, fără aplicarea transparenţei decizionale, prin OUG-uri, în care Parlamentul este o anexă a guvernului.

„Trădările şi dezamăgirile” se referă, bineînţeles, la PNL şi Crin Antonescu, care i-au dat o grea lovitură prin abandonarea USL, acţiune în urma căruia se vede clar ca „împăratul e gol şi singur”!

Mai scrie Ponta:

  „Trebuie să punem capăt tranziţiei de la societatea comunistă (cu accesele sale securiste din ultimii 10 ani) spre o ţară europeană, cu oameni mai liniştiţi şi mai demni, guvernaţi de valori şi obiective comune, nu de frica de mascaţi şi de linşajul public din partea unor jurnalişti fascisto-comunistoizi!”

 „Cu accesele sale securiste din ultimii 10 ani” înseamnă 2004-2014, după plecarea lui Radu Timofte de la conducerea SRI şi venirea lui George Maior, naşul său.

Ponta nu-l iartă că a pus SRI în slujba statului de drept, în loc să-l pună în slujba PSD, cum făcea odată Radu Timofte, cel care folosea maşinile lui SOV pentru deplasări.

Încă odată Ponta nu înţelege că deasupra intereselor sale şi ale PSD există interesul naţional, care înseamnă salvarea ţării din mâinile baronilor corupţi, care jumulesc fără milă bugetul ţării în interes propriu şi al partidului căruia îi aparţin. Nu înţelege şi pace! Şi-l acuză pe George Maior că înţelege altfel lumea.

Cât despre „linşajul public din partea unor jurnalişti fascisto-comunistoizi!”, se referă la asaltul presei independente asupra plagiatului nerecunoscut şi acceptat, la devoalarea tuturor manevrelor şi actelor legislative prin care Ponta a încercat să-şi supună întreaga ţară.

După marţea neagră din decembrie, chiar şi Antonescu a recunoscut că „reacţia societăţii a fost devastatoare”, motiv pentru care a vrut să rupă încă de atunci USL-ul, dar nu l-au lăsat proprii baroni.

Ei bine, reacţia societăţii conjugate cu atacurile venite de la oficialii europeni şi americani l-au oprit pe Ponta să-şi graţieze şi amnistieze proprii baroni, stârnind o reacţie furibundă a acestora împotriva sa.

Nu aşa visa Ponta să conducă România. Pe vremea lui Năstase, presa îi ciugulea din mână, ca preţ al contractelor de publicitate cu statul.

  Alt citat:

„În noiembrie, după ce câştigăm această ultimă şi vitala bătălie, mă voi putea declara mulţumit de ce am realizat! Şi atunci îmi doresc să las locul în politică altora, mai tineri şi mai puţin marcaţi de regimul oribil al ultimilor ani.”

Această ultimă bătălie, adică câştigarea preşedinţiei României, pentru sine sau un alt reprezentant al PSD.

O altă aberaţie. Şi aici se vede cât de tare se iluzionează Ponta, pentru că nu poate accepta că ţara poate fi condusă şi altfel, în respectul instituţiilor şi statului de drept, nu jumulită până la sânge de baroni de tipul Adrian Duica, de la Mehedinţi.

  De ce esta aşa de sigur că un alt preşedinte, chiar PSD-ist, ar putea anihila activitatea justiţiei, ar putea închide gura presei, ar putea controla serviciile de informaţii, tot ce mişcă în ţară, exact ca în perioada Năstase? Că societatea ar mai accepta aşa ceva, fără să crâcnească?

  O altă dovadă că Ponta nu înţelege nimic din ce se întâmplă în lume şi în România. În primul rând că Romania nu mai e singură, face parte dintr-un club select, UE şi NATO, la care nu te poţi prezenta în blugi şi adidaşi, necum în slip şi şlapi!

Ideea că în noiembrie se va termina „coşmarul”, şi se va reveni la paradigma Năstase a guvernării, este ultima dovadă că Ponta nu poate înţelege pe ce lume trăieşte.

Din păcate, acest om încremenit în istoria anilor 2001-2004, conduce guvernul României.

  Doar că o societatea normală găseşte anticorpii prin care să scape de celulele canceroase, fie ele chiar în vârful piramidei sociale.

Asta cred că se întâmpla şi se va întâmpla în continuare şi cu societatea românească.

Anexă. Postarea lui Victor Ponta pe facebook

  În urmă cu exact 13 ani, pe 4 aprilie 2001, Premierul Adrian Năstase m-a numit în funcţia de Şef al Corpului de Control al Guvernului! Şi atunci m-am gândit cu regret, dar şi cu mândrie, la cariera mea anterioară de magistrat, dar aşa am crezut că pot să fac mai mult din ce mi-am propus în viaţă.

Am încercat în toată această perioadă să folosesc poziţiile publice ocupate (secretar de stat, ministru, deputat, Prim-Ministru) pentru a schimba în bine ţara în care eu şi familia mea ne-am născut şi în care o să trăim tot timpul, cu bune şi cu rele.

Cred că acest an este cel mai greu dintre toţi anii de până acum (plin de abuzuri, persecuţii politice, calomnii, nedreptăţi, trădări şi dezamăgiri) - dar şi miza sa este enormă!

Trebuie să punem capăt tranziţiei de la societatea comunistă (cu accesele sale securiste din ultimii 10 ani) spre o ţară europeană, cu oameni mai liniştiţi şi mai demni, guvernaţi de valori şi obiective comune, nu de frica de mascati şi de linşajul public din partea unor jurnalişti fascisto-comunistoizi!

În noiembrie, după ce câştigăm această ultimă şi vitală bătălie, mă voi putea declara mulţumit de ce am realizat! Şi atunci îmi doresc să las locul în politică altora, mai tineri şi mai puţin marcaţi de regimul oribil al ultimilor ani. Iar eu îmi propun să recuperez cât voi putea de mult din timpul pe care în ultimii 13 ani NU l-am dat familiei şi celorlalte părţi bune şi frumoase din viaţa mea.