Era nevoie de un ţap ispăşitor pentru a proteja şefii mai mari. A fost găsit în persoana unui ofiţer tânăr care a încercat să explice celor implicaţi şi publicului ce se întâmplă, într-o situaţie cât se poate de neclară procedural în care şefii lui au ales să se ascundă.  Sacrificarea lui este însă un exemplu pentru cei care mai vor să-şi facă meseria onest şi confirmă vechiul proverb cu tăcerea e de aur.

Un stat de drept este aşa nu doar pentru că aplică legea ci şi pentru cum o aplică. Respectarea procedurilor este importantă chiar şi într-un caz de corupţie pentru că mijloace ilegale sau folosite abuziv pot compormite scopul. Pentru că au aruncat îndoiala asupra întregului demers legitim de la liceul Bolintineanu este obligatoriu să plătească fie ministrul Administraţiei şi Internelor, fie şeful Parchetului Capitalei, în funcţie de rezultatele anchetelor interne.

 Iar dacă elevii nu erau doar martori, ci suspecţi pentru care au fost emise legal mandate de aducere, atunci Victor Ponta cel care a oprit prin declaraţia sa întreaga procedură, este obligat să dea explicaţii. Şi dacă oficialii vor încerca să tragă preşul peste mizeria de la Bolintineanu, prin sacrificarea unui purtător de cuvânt, mai devreme sau mai târziu acest caz neclar tot se va întoarce împotriva lor.  Politicienii mizează prea mult pe teza că oamenii uită repede deşi o istorie întreagă dovedeşte că, în momente cheie, ei îşi amintesc ceea ce a fost uitat.

Deznodământul cazului Bolintineanu cu sacrificarea ţapului ispăşitor este relevant pentru cultura politică a societăţii noastre, în care nu plăteşte cel care greşeşte ci cel care îşi asumă o responsabilitate în timp ce toţi ceilalţi stau ascunşi sub pat. Şi are legătură cu corupţia, motivul pentru care poliştii şi procurorii s-au dus vineri dimineaţa la liceul Bolintineanu din Capitală. De aceea România nu are avertizori de integritate printre cetăţeni pentru că ei au învăţat din episoade gen Bolintineanu că dacă vorbesc, fie nu se întîmplă nimic, fie sunt marginalizaţi în comunitate şi trataţi ca paria. Doar represiunea corupţiei, necesară dar nu sufiectă, o repet, nu va produce schimbări structurale.

Faptul că un fost prim ministru a fost întemniţat pentru corupţie nu i-a speriat nici pe profesorii suspectaţi că au luat mită de la liceul Bolintineanu, nici pe politicienii care fac într-o veselie contracte cu statul. Pentru a  face demonstraţia prin reducere la absurd: limitarea corupţiei din întreaga societate ar impune ca jumătate din populaţie să fie angajată în sistemul penal. Or e evident că nu aceasta este soluţia. E nevoie de o intervenţie la baza societăţii şi nu cu poliţia la fiecare uşă de clasă.  Cheia este, spune Mungiu Pippidi, "susţinerea reţelelor de acţiune colectivă  până când societatea va atinge un nivel rezonabil al constrângerii normative, astfel încât cei care luptă împotriva corupţiei să nu rămână doar exemple izolate şi excepţionale".