După ce am citit de câteva ori mesajul postat de premier pe facebook, după ce am văzut că dl. Ponta deleagă, e drept, pe un termen greu de aproximat, şefia partidului unei troici alcătuite din d-na Rovana Plumb, dl. Andrei Dolineaschi şi dl.Liviu Dragnea, după ce am ascultat declaraţiile calde şi mămoase făcute la diverse posturi de televiziune de d-na Plumb, de d-na Ecaterina Andronescu, de d-na Gabriela Vrânceanu-Firea, aceasta din urmă dând semne că tare ar dori ca triunghiul desenat de dl. Ponta să devină patrulater iar dumneaei să fie ridicată la rang de latură, dar şi declaraţia mustind de surprindere a d-lui Codrin Ştefănescu, mi-am dat seama că dl. Ponta ne-a mai tras o păcăleală. Că vrea să rămână prim-ministru şi că va şi rămâne doar dacă DNA şi justiţia nu vor vrea altfel. Şi că au dreptate acei comentatori - primul a fost, cred, dl. Cristian Diaconescu - ce susţin că, de fapt, nu s-a întâmplat nimic semnificativ nici pentru ţară, nici pentru PSD, şi că toată agitaţia mediatică ce a urmat seamănă cu cea din celebra poezie Acceleratul a lui George Topârceanu.

Dl. Ponta i-a rezervat rolul piţigoiului îmbufnat din finalul simpaticei creaţii literare preşedintelui Klaus Iohannis. Acesta va fi silit, totuşi, să schimbe niţel şi tonul, şi intonaţia, asta dacă vrea să facă impresie artistică bună, desigur, înlocuind superioritatea ofuscată a piţigoiului din scrierea lui Topârceanu cu fluieratul a pagubă. Pentru că, cel puţin pentru moment, chiar dacă d-l Ponta a devenit inculpat şi i s-a pus sechestru asigurator pe o parte din avere, nu prea sunt indicii că PSD, în totalitatea lui, s-ar desolidariza de premier, că ar plănui să-i ceară demisia ori că UNPR ar pune la cale vreun gest spectaculos al cărui rost ar fi acela de a schimba compoziţia coaliţiei de la guvernare. O evadare a UNPR a fost, de altminteri, din nou exclusă de dl. Oprea nu mai târziu decât ieri. La fel a făcut şi dl. Călin Popescu-Tăriceanu cu al său ALDE. Vom vedea dacă pentru toate astea dl. Ponta şi PSD nu vor avea de plătit un preţ.

În planul lui Victor Ponta, cei desemnaţi de el să vegheze la prezentul şi la viitorul PSD nu au şi nici nu trebuie să aibă nicio putere. D-na Plumb e precum apa sfinţită, nici nu doare, nici nu strică, în vreme ce dl. Dolineaschi e, pentru majoritatea românilor care nici nu ştiu că domnia-sa ocupă funcţia de secretar general, omul fără chip. Dl. Liviu Dragnea, singurul component cu notorietate politică al troicii desemnată duminică la conducerea PSD de premier, dispune azi de o putere de acţiune strict limitată, aproape nulă, făcută să fie astfel de condamnarea cu suspendare ce, practic, îi blochează, orice aspiraţie de revenire cu acte în regulă şi cu funcţie în prim-planul vieţii politice. Asta dacă nu cumva viitorul termen îi va aduce achitarea. Detaliile acestea au fost observate de coordonatorul politic al PSD a cărui încercare de disidenţă, oricum ar fi ea - sinceră, interesată, sponsorizată sau comandată -, începută luni cu o declaraţie ce o contrazice pe cea a d-nei Rovana Plumb, aceasta urmărind susţinerea soluţiei interimatului, e posibil să fie urmată de zgomote şi deranjamente încă şi mai mari. Unele probabil nu tocmai inocente, probabil comandate, dar care nu prea cred să aibă mari şanse de reuşită. Şi aceasta fiindcă mă îndoiesc că posibila defecţiune pe faţă a dl. Dragnea va coagula prea mulţi aderenţi în jurul domniei-sale, în pofida agitaţiei din partid. Care are o oarecare experienţă în a stârpi deviaţiile şi deviaţioniştii. Un semn rău pentru dl. Dragnea e faptul că, de data aceasta, dl. Marian Oprişan nu i s-a mai alăturat şi susţine soluţia interimatului.

Cert, tripleta Plumb, Dolineaschi, Dragnea s-a simplificat deja şi a devenit binomul care, cu atât mai mult, se va cantona la rolul de administrator al afacerilor curente ale partidului. D-na Plumb şi dl. Dolineaschi  vor fi simpli oameni de paie urmând ca deciziile adevărate să fie luate şi comunicate la telefon tot de dl. Victor Ponta.

Din păcate pentru România care are nevoie şi de un guvern credibil, şi de o Opoziţie asemenea, dl. Ponta, în pofida jumătăţii de demisie şi a averii parţial sechestrate, nu are adversar real la postul de premier nici în interiorul, nici în afara PSD. Oricât ar vrea dl. Iohannis şi oricât de mult ne-am dori mulţi dintre noi, Opoziţia nu propune la această oră nici un fel de ofertă credibilă. Şi aceasta pentru că nici dl. Cătălin Predoiu, nici d-na Alina Gorghiu nu sunt, în mod real, pregătiţi să preia funcţia, iar noul PNL, o struţocămilă cu mişcări necoordonate, e încă şi mai puţin gata să acceadă la guvernare.

Programul menit să asigure administrarea ţării, program făcut cunoscut de PNL în urmă cu destul timp, a părut, încă de la momentul în care a devenit public, din cale afară de subţire şi cu un grad scăzut de originalitate. Iar în lunile ce au trecut de atunci nu a fost îmbunătăţit cu nimic. În loc să fie preocupată de propria-i consolidare, Opoziţia se mulţumeşte cu statutul de emiţător de lozinci cu un conţinut unicDemisia, demisia!.

Aceasta în vreme ce PSD a deschis vistieria, aruncă cu bani în dreapta şi în stânga, nu-i pasă de avertismentele FMI, promite salarii mari şi vouchere de vacanţă pentru bugetari, cumpărând cu anticipaţie voturi în perspectiva votului din 2016. Achiziţie făcută nu din fonduri proprii, ci pe banii tuturor contribuabililor. Nu e deloc exclus ca operaţiunea comercială plătită cu viitorul şi cu stabilitatea ţării să îi aducă PSD victoria dorită. Şi ca d-lui Ponta să îi mai reuşească o păcăleală. După care la fel de posibil e să vină potopul.