În noiembrie 2014, când din cauza incompetenţei Guvernului, mii de români nu au fost lăsaţi să voteze, ai murit politic pentru prima dată. Ai pierdut şansa de a fi preşedinte, iar România a câştigat şansa de a nu fi batjocorită. Dar tu nu te-ai lăsat. Ai fost pios şi schimbat la faţă, în timp ce noi priveam entuziasmaţi cum dictatorul din tine a fost umilit.

Ai spus că dacă vei fi anchetat de DNA, îţi vei da demisia. Nu ai făcut-o. Ai tras de timp şi ai cerut votul Parlamentului. Normal că ei te-au salvat. Dar nici ei nu ştiu că nu au nicio şansă. Mai devreme sau mai târziu, vei muri, iar atunci, în ziua aceea, vom dansa pe mormântul tău politic, pentru că eşti o pată urâtă în istoria României.

Vom uita privirea ta arogantă atunci când ţi se vor pune cătuşele. Şi vom asista la moartea politică a PSD-ului, atât de dorită de 26 de ani încoace. Îţi mulţumesc, de fapt, că te ţii cu atâta putere de scaun. Demonstrezi zilele acestea că nu ai niciun pic de onoare, ceea ce bănuiam deja. Dar cu fiecare zi pe care tu ţi-o petreci luptând cu o imaginată lovitură de stat, sapi groapa propriului partid şi propriului tău destin.

Veţi dispărea, indiferent dacă ţara asta va ieşi în stradă sau nu. Îmi doresc să-ţi dai jos cravata, costumul şi să laşi la poarta Rahovei Apple Watch, iPhone-ul şi BlackBerry Porsche Design. Voi râde în ziua aceea, cu cinismul maxim pe care-l posed.

Victor, îţi mulţumesc. Astăzi ai demonstrat că eşti mort.