Vechea gardă şi „tânăra gardă“
0
Expresia „Tânăra gardă“ este titlul unui roman al lui Alexandr Fadeev, scris după ce Stalin l-a învins pe Hitler. Urmare a unei serii de controverse asupra romanului - care a devenit şi un film - autorul s-a sinucis.
A lăsat însă - cu limbă de moarte, cum se spune - o Scrisoare, în care el precizează, negru pe alb: „Nu văd nicio posibilitate de a continua să trăiesc, fiindcă arta, căreia i-am dăruit întreaga mea viaţă, este sufocată de conducerea incultă şi sigură de sine a partidului, iar asta nu se poate îndrepta“. Expresia „conducerea incultă şi sigură de sine a partidului“ se potriveşte pe deplin şi azi, cu referinţă la vârfurile PSD - ALDE. L-am văzut şi l-am ascultat aseară pe Florin Iordache la Digi 24. Autorul faimoasei Ordonanţe 13, pe un ton sigur de sine, nu a răspuns concret şi precis la aproape niciuna dintre întrebările jurnalistei, una informată, inteligentă şi cu bun simţ. Întrebat asupra unor aspecte concrete din viaţa de azi a României, Florin Iordache răspunde cu inocenţă: „n-am citit“, „nu cunosc“, „nu ştiu“. Ceea ce nu-l împiedică să-şi exprime opiniile sentenţioase, care după ton, par să fie irefutabile, chiar infailibile. Florin Iordache - botezat popular şi „Ciordache“- face parte din „Vechea gardă“. Chiar la o simplă privire, membrii acesteia au nişte trăsături comune, ca şi cum ar fi nişte fraţi gemeni. Înalţi sau mai scunzi, ei au o structură corporală masivă, feţele rotunde, privirea fermă, emanând o perfectă siguranţă de sine, ca emanaţie a siguranţei de sine a binomului PSD-ALDE.
„Tânăra gardă“ încă nu are cum să fie atât de corpolentă somatic, dar are vreme să se mai dezvolte. De la „Vechea gardă“, ea preia însă moştenirea strategică, al cărei izvor principal este Viclenia, în special viclenia (isteţimea) lui Liviu Dragnea ca şi a lui Călin Popescu Tăriceanu. Din „Tânăra gardă“ fac parte băieţi şi fete care au în jur de 30 de ani. Nu le voi da aici numele, lăsându-i pe ei să şi-l adeverească sau să şi-l ruineze în anonimat. Dintre temele aflate azi în dezbaterea publică, menţionăm doar trei: Ordonanţa nr. 7, promovarea Laurei Codruţa Kövesi, aurul României, mai nou. Băieţii şi fetele din „Tânăra gardă“ îşi exprimă „opinia personală“ despre toate cele trei teme-problemă, ca şi despre altele. Nu trebuie să fi foarte atent pentru a observa că în intervenţiile lor nu este vorba de „opinii personale“, ci de strategiile perverse ale PSD-ALDE, respectiv ale Şefilor.
Dintre elementele acestei strategii viclene, menţionăm aici doar câteva.
1. Extrapolarea. Cu acest procedeu ilogic, studenţii de la Drept îl întâlnesc în anul I. Dar absolvenţii acestor Facultăţi - bătrâni sau tineri - încă nu îl cunosc sau l-au uitat. Câtă vreme Laura Codruţa Kövesi a fost Şefa DNA, au apărut şi acolo greşeli. Problema este care şi câte au fost ele. Raportul de demitere elaborat de „monstrul sacru“ Tudorel Toader se bazează nu pe una, ci pe 22 extrapolări, de la amănunte sau semne la Întregul instituţiei DNA, şi a Laurei Codruţa Kövesi.
2. Ignoratio elenchi. Este termenul grecesc prin care la o întrebare precisă se dă un răspuns care nu vizează întrebarea pusă, ci altceva. Nu doar Florin Iordache, ci şi cei din „Tânăra gardă“, pe la diverse emisiuni TV, au abuzat de acest procedeu ipocrit.
3. Clişeele. Că din bătrâna, că din „Tânăra gardă“, acest procedeu pare a fi unul chiar de aur. Când apare o problemă delicată în dezbatere, apărătorii puterii, fiind puşi în dificultate, ei recurg la faimosul Program PSD şi la promisiunile de acolo, ca şi cum un Proiect ar fi echivalent cu realizarea lui efectivă. Adică: n-am realizat azi ce am promis, dar vom realiza mâine, poimâine, oricum, precis, până la cea de „A doua venire a Domnului“.
4. Specularea românismului. Mai ales Ordonanţa nr. 14, iar mai nou Proiectul de aducere a aurului în ţară par să fie inspirate de un profund patriotism, de dragoste faţă de România şi faţă de toţi românii (exceptându-i, probabil, pe Klaus Iohannis şi pe Laura Codruţa Kovesi). Aici, viclenia ia forma pe care am mai analizat-o, adică aceea a relaţiei dintre pretext şi mobil. În esenţă, formula sună aşa: „Pretextul este nobil, dar mobilul, mascat de pretext, este mizerabil“. Oare ce urmează să facă Liviu Dragnea cu banii aduşi în ţară!?
5. Subiectivismul. Acuzaţi că nu au grijă de toţi românii - în special de cei aflaţi la ţară, sau de cei oropsiţi - mai ales membrii din „Tânăra gardă“ apelează la expresii afective. Unul a repetat de trei ori expresia „pe sufletul meu“, până a fost pus la punct de către moderator. Decisiv în viaţă nu este ce crezi (mai mult sau mai puţin convins), nici ce spui (mai sincer sau mai puţin sincer), ci ceea ce faci efectiv, indiferent de domeniul acţiunii tale.
PS. 1 Toate cele cinci puncte, şi încă altele, se înscriu într-un atac concertat la adresa întregului sistem actual, fie el românesc sau european. Atacul este susţinut de o strategie de repunere în discuţie a punctelor cheie ale sistemului democratic, pornind de la vulnerabilităţile acestuia. Acest atac este făcut în modul cel mai ipocrit, în numele unei reforme pentru „întregul popor“.
PS. 2 Termenul „politică“, plurivalent fiind la suprafaţă, este în esenţă bivalent. În limbaj metaforic, el poate fi analogat şi cu o fecioară inocentă, dar şi cu o curvă „de doi bani şi trei parale“. Călin Popescu Tăriceanu reuşeşte să utilizeze cele două sensuri opuse într-un discurs de doar câteva propoziţii, discurs referitor la alegerea Laurei Codruţa Kövesi, pe de o parte, şi de mersul politicii PSD-ALDE, pe de altă parte.
Se încarcă comentariile...
