Valul: semnalul dat de electorat la alegerile prezidenţiale şi miza gestionării lui

La ultimul referendum ne-am numărat şi-am ieşit 19 milioane. Cu toate acestea, pe 2 şi 16 noiembrie am fost tot peste 18 milioane pe listele electorale. Dacă adăugăm şi faptul că din 3 - 5 milioane de români aflaţi în străinătate au votat doar aproximativ 400 de mii, iar în total au votat aproape 12 milioane de cetăţeni, n-ai cum să nu te întrebi dacă a mai rămas cineva care ar fi putut vota şi n-a făcut-o în turul II al alegerilor prezidenţiale.

Politica românească a ultimilor ani a fost dominată de ideea că există un segment de electorat însemnat după care n-ai de ce să mergi, n-ai de ce să i te adresezi, n-ai de ce să consumi resurse pentru a-l câştiga, el nu votează. Pe 16 noiembrie însă, teza aceasta pare să se fi infirmat, cel puţin momentan.

Cheia de interpretare a politicii, în general, şi a alegerilor, în special, e cea a jocului cu miză mare. Scenarii, lovituri, analize, tabere, nu degeaba se spune că la fotbal şi la politică se pricepe toată lumea. Acum suntem în perioada analizelor şi toată lumea se întreabă sau încearcă să răspundă: cum a câştigat X şi cum a pierdut Y? Vot anti-Ponta, anti-PSD, pro-Iohannis, facebook, toţi aceştia reprezintă factori prin care se încearcă explicarea rezultatului de duminică. Aş spune câte puţin din toate plus multe altele.

Aş compara ce s-a întâmplat în turul II al alegerilor prezidenţiale cu un val care i-a luat pe sus pe toţi, doar că unii au fost pe val, iar ceilalţi sub el. Însă şi unii şi alţii fără voia lor. Valul putea fi anticipat. Unii nu l-au vrut şi nici n-au crezut în apariţia lui, iar ceilalţi l-au aşteptat, dar fără a reuşi să-l provoace. Cei dintâi, pierzătorii, au vrut doar să plutească controlat spre mal. Nu le-a ieşit, iar acum se chinuie să nu se înece sub furia „apelor”, primul colac de salvare încercat fiind căderea legii amnistiei şi graţierii şi ridicarea imunităţilor celor anchetaţi din Parlament. De partea cealaltă, câştigătorul Iohannis pare că se află în faţa unei provocări mai mari decât alegerile în sine: gestionarea valului care l-a luat pe sus şi l-a adus la mal. Asta pentru că valuri au mai fost şi vor mai fi, sau cel puţin aşa arată „apele”.

Ieşind din zona metaforelor, miza pe termen scurt a clasei politice va fi gestionarea relaţiei cu electoratul, un electorat care acum câteva zile a dat peste cap toate calculele ieşind într-un număr neaşteptat de mare la vot, care a arătat un interes neobişnuit faţa de viaţa politică. În funcţie de interesele proprii, unii vor încerca să liniştească acest interes, iar ceilalţi să-l menţină viu. Cert e că viaţa politică de după 16 noiembrie 2014 nu va mai fi aceeaşi, iar cei care vor înţelege asta şi se vor adapta vor fi şi cei care vor avea de câştigat.