Un atac neaşteptat, în contextul în care data congresului pentru alegerea conducerii partidului este departe de a fi stabilită, al cărui impact a zguduit însă din temeli scena politică şi a marcat începutul luptei pentru putere în interiorul principalului partid aflat la guvernare. 

Ofensiva declanşată de Rareş Bogdan în interiorul PNL, deşi a generat ecouri uriaşe în mass-media, este cotată a avea şanse extrem de slabe în a-şi atingere principalul obiectiv, şi anume îndepărtarea lui Ludovic Orban din funcţia de preşedinte al partidului. Preocuparea liberalilor pentru înşurubarea cât mai strânsă în structurile de putere guvernamentală, abilitatea liderului PNL de a jongla cu nemulţumirile organizaţiilor din teritoriu, absenţa unui lider capabil să coaguleze în jurul său toate energiile care susţin necesitatea unei reforme interne, cât şi analizele post-algeri ce indică faptul că, responsabilitatea eşecului liberalilor în alegerile parlamentare aparţine în cea mai mare parte preşedintelui Klaus Iohannis, sunt elemente care contribuie la menţinerea statu-quo-ului actual.   

Dacă atacul lansat de Rareş Bogdan din postura de membru şi prim-vicepreşedinte al PNL nu a reşuit să genereze formarea unei mase critice în partid, acesta fiind perceput pe de o parte ca un personaj lipsit de experienţă politică, un showman dornic doar de atenţie, iar pe de altă parte fiind asimilat cu un intrus, propulsat la vârful partidului doar datorită influenţei pe care acesta o exercită pe lângă Palatului Cotroceni, continuarea ofensivei la adresa conducerii liberale din postura de membru USR ar putea genera însă un adevărat cutremur în interiorul partidului care, în final, să ducă la îndepărtarea lui Ludovic Orban din funcţia de preşedinte al PNL.

Încă de la intrarea sa în arena politică în postura de jucător, fostul jurnalist a mizat pe două mari atuuri: discursul virulent anti-PSD şi percepţia de portavoce neoficială a Palatului Cotroceni. Pariind din punct de vedere electoral pe aceste două cărţi valoroase, acesta a reuşit să-i aducă pe liberali în avantaj la alegerile europarlamentare, o realizare care, ulterior, i-a propulsat şi în sondajele de opinie. Transferul lui Rareş Bogdan în tabăra USR, fie prin forţarea excluderii acestuia din partid, fie prin demisia în baza unui pretext bine întemeiat, precum nerespectarea de către liberali a anumitor promisiuni din campania electorală etc, ar echivala automat cu pierderea de către PNL a statutului privilegiat de „partid prezidenţial”, statut întărit şi de prezenţa lui Bogdan în conducerea centrală a partidului.

Un scenariu care ar genera nu doar pierderi electorale şi de imagine pentru PNL, posibil şi pierderea statutului de „vioara întâi” a guvernării, dar care ar avea drept consecinţă, mai ales, privarea liderilor liberali de protecţia în faţa justiţiei pe care statutul de „partid prezidenţial” îl oferă în acest moment. O perspectivă deloc îmbucurătoare, care i-ar determina cu siguranţă pe liberali să-l debrace pe Ludovic Orban de la conducerea partidului.

De asemenea, transferul lui Bogdan la USR ar avea rolul de a dinamiza competiţia pentru şefia viitorului partid care va rezulta din fuziunea USR-PLUS, aducând un imens avantaj pentru Dan Barna în lupta cu Dacian Cioloş, un personaj mult mai experimentat în jocurile de culise. Prin aducerea lui Rareş Bogdan în partid, Dan Barna nu ar reuşi doar o mare lovitură din punct de vedere al imaginii, dar ar deschide astfel şi posibilitatea susţinerii unei candidaturi comune USR-PNL la alegerile prezidenţiale din anul 2024.

Rareş Bogdan este, cu siguranţă, un pion important în jocurilor de putere care se vor desfăşura în perioada următoare atât în interiorul Partidului Naţional Liberal, cât şi la nivelul întregii scene politice. Doar o mutare curajoasă pe tabla de joc, prin transferul său în USR, ar putea deschide o linie de atac care să ducă la îndepărtatea lui Ludovic Orban din fruntea PNL şi la instalarea unui leadership mai apropiat de viziunile cotroceniste.