USR+PLUS – o alianţă pentru Cioloş

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dacian Cioloş şi Dan Barna
Dacian Cioloş şi Dan Barna

La scurt timp de la înscăunarea lui Dacian Cioloş în funcţia de preşedinte al PLUS a fost lansată la apă şi alianţa electorală USR+PLUS – cu obiectivul declarat de a deveni principală forţă de opoziţie după alegerile europarlamentare.

Pentru cei care urmăresc cât de cât evoluţiile vieţii politice, apariţia acestei alianţe nu reprezintă o noutate pe scena electorală a acestui an, terenul pentru constituirea ei fiind pregătit încă din toamna anului 2018, odată cu lansarea campaniei de strângere de semnături „Oameni noi“.

Alianţa 2020 USR+PLUS, deşi nu a surprins prin apariţia ei, a marcat însă mai multe premiere pentru scena politică. Să le analizăm pe rând:

O alianţă disproporţionată. Cu un procent relativ bun pentru un partid apărut cu doar câteva luni înainte de alegerile parlamentare, USR a reuşit să intre în Parlament şi să se consolideze drept o formaţiune politică care contează în jocurile de putere, parlamentarii USR sprijinind cu semnături majoritatea sesizărilor pe care PNL, ca principală forţă a opoziţiei parlamentare, le-a depus la Curtea Constituţională de la începutul acestei legislaturi şi până în prezent. Campania de semnături „Fără penali în funcţii publice“ – o iniţiativă cetăţenească de modificare a Constituţiei – a contribuit atât la consolidarea USR pe nişa electoratului justiţiar, cât şi la un rebranding al partidului extrem de necesar după debarcarea lui Nicuşor Dan de la conducerea sa. Consolidarea USR şi forţa sa electorală s-a văzut cu ocazia Referendumului pentru redefinirea familiei, când partidul a reuşit să atragă suficienţi voluntari pentru a fi reprezentanţi în secţiile de votare şi şi-a perfecţionat un mecanism de numărare paralelă a voturilor, oferind date destul de exacte şi în timp real.

Pe de altă parte, PLUS este un partid recent înfiinţat, fără structuri organizatorice, un partid care refuză să treacă primul test al alegerilor de unul singur. În schimb, PLUS este în centrul mai multor scandaluri privind legăturile cu Securitatea ale fondatorilor sau cele privind alegerile interne, modul de desfăşurare al acestora şi conducerea discreţionară a liderului său. Singurul atu pe care PLUS la adus la masa negocierilor pentru această alianţă este notorietatea lui Dacian Cioloş. Doar că, în contextul acestui an electoral, notorietatea nu este un criteriu suficient. Conform studiilor sociologice, fostul premier are o notorietate de peste 90% în rândul electoratului însă la capitolul încredere acesta se află deja pe un trend descendent. Din două sondaje efectuate de CURS (noiembrie 2016 şi noiembrie 2018) rezultă că, la nivelul municipiului Bucureşti, Cioloş a pierdut 19% din încrederea populaţiei. De la 40% încredere în noiembrie 2016, fostul premier a ajuns la 21% încredere în noiembrie 2018. Or, o pierdere de 19% este enorm de mult, în contextul în care Bucureştiul ar trebui să fie un fief al susţinătorilor USR-Cioloş, dacă ne gândim că aici au avut loc cele mai mari proteste de stradă în ultimii doi ani.

O alianţă şi doi duşmani. De regulă, alianţele politice sau electorale care se constituie în preajma alegerilor îşi propun de fiecare dată să învingă o forţă politică mult mai mare, care la acel moment pare de neînvins. Aşa a fost cazul Alianţei D.A (Dreptate şi Adevăr) care a avut drept obiectiv învingerea PSD-ului lui Adrian Năstase sau cazul Alianţei Social-Liberale (USL) care a avut drept obiectiv eliminarea de la putere a regimului Băsescu. Duşmanul este identificat, personificat iar frontul de luptă este clar trasat.

În strategia sa electorală, USR+PLUS identifică doi duşmani împotriva cărora îşi propune să lupte. Pe termen lung alianţa îşi propune să lupte împotriva PSD-ului lui Liviu Dragnea şi să câştige alegerile parlamentare de anul viitor, iar pe termen scurt USR+PLUS îşi propune să lupte împotriva PNL cu scopul de a deveni principala forţă de opoziţie şi de a propune candidatul la prezidenţiale. O misiune imposibilă, cel puţin la nivel de comunicare. Doi duşmani şi două fronturi de luptă – este o strategie care va genera bulversare şi care s-ar putea să-i coste destul de mult pe liderii Alianţei, în condiţiile în care o bună parte a electoratului USR îl sprijină în continuare pe Klaus Iohannis pentru funcţia de preşedinte, iar Dacian Cioloş nu este perceput ca având un profil de prezidenţiabil, acesta fiind văzut mai degrabă ca un susţinător al actualului preşedinte.

Entuziasm vs iritare. Orice negociere generează de fiecare dată şi nemulţumiri, mai ales în rândul celor care rămân în afara jocurilor de putere. Concesiile extrem de mari pe care conducerea USR le-a făcut în cadrul acestei alianţe a stârnit un val de nemulţumire în rândul susţinătorilor partidului care nu au privit din start cu ochi buni această alianţă. Entuziasmul specific noilor construcţii politice a fost înlocuit, de data aceasta, cu o stare de iritare, ceea ce va conduce cu certitudine la demobilizarea activului de partid în timpul campaniei electorale. Or, în europarlamentare activul de partid joacă un rol extrem de important, acest tip de alegeri neavând o miză foarte mare pentru electorat.

*

Testul electoral de la sfârşitul lunii mai va demonstra cât de inspiraţi au fost liderii USR când au acceptat să formeze această alianţă electorală. O alianţă care, în mod normal, ar fi trebuit să genereze beneficii de imagine şi electorale pentru USR, însă singurul beneficiar real al acestei asocierii pare a fi, cel puţin în acest moment, doar fostul premier Cioloş, care şi-a asigurat locul mult dorit în Parlamentul European.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite