USR, inamicul public nr. 1. Obsesia lui Rareş Bogdan

Rareş Bogdan la Congresul PNL FOTO Captură video

Trăim vremuri tulburi, dacă Liviu Dragnea, fost lider omnipotent al PSD, a ajuns whistleblower. Aflăm ceea ce ştiam deja cu toţii, că zisul Superman von PNL Cîţu a avut o înţelegere cu PSD să blocheze moţiunea de cenzură a USR. În acelaşi timp, patologicul Superman minte cu neruşinare că USR ar fi într-o alianţă cu PSD şi AUR, deşi zilnic citim despre numiri de nepoate ale PSD prin tot felul de instituţii publice.

Nu ştiu cine sunt strategii PNL, pot să intuiesc, însă dacă ar exista un Nobel pentru exhibiţionism al prostiei deşănţate trebuie nominalizaţi toţi. Naraţiunea e simplă: USR e anti-eroul de care Superman Cîţu, împreună cu Pinocchio cu batistă, au nevoie. Superman trebuie să lupte cu cineva, iar miza nu este salvarea românilor de la moarte, din pandemie şi din iminenta criză economică globală similară anului 2008, care prinde România cu un guvern instabil şi cu un grad enorm de îndatorare, pe care tot noi o decontăm. Nu, miza este 2024. Echipa câştigătoare a lui Superman, cu un guvern care va fi gândit de Lex Luthor însuşi, vrea să pozeze în salvatorii cei buni, de aici obositoarea propagandă anti-USR, care e devenit deja inamicul public nr. 1. Evident şi pentru o curcă plouată din curtea PNL. În 2024 Rareş Bogdan se visează urmaşul tronului lui Klaus Iohannis, de aici întreaga criză politică inutilă. Omul are o obsesie: el însuşi, cât mai sus. 

USR are două mari probleme, din perspectiva corupţiei transpartinice:

USR face scandal public pe lipsa reformelor şi încurcă Mafia transpartinică

În consecinţă, toată propaganda trebuie să schimbe adevărul şi să transforme USR în inamic, tocmai pentru a nu fi vizibil de pe Lună că PNL blochează orice fel de reforme şi lucrează cot la cot cu PSD pentru a menţine status quo-ul ultimilor 31 de ani.

USR începuse deja să fie perceput ca partid reformist, prin munca şi rezultatele câtorva miniştri, care umbreau ambiţiile nulităţilor de prin PNL. Atât Cătălin Drulă, cât şi Cristi Ghinea, Claudiu Năsui, Ioana Mihăilă se străduiau să facă ceva care să rămână, să iasă din stagnare, să construiască ceva. Nu se poate. Trebuie blocaţi. Şi au fost blocaţi lovind în pionii cei mai slabi: Vlad Voiculescu, incapabil să comunice altfel decât din postura de Mesia şi Stelian Ion, incapabil să înţeleagă că reforma justiţiei nu se face cu sloganuri despre anticorupţie şi propagandă pe persoană fizică, ca mare luptător dornic de aplauze şi premii. Dacă cei doi miniştri revocaţi erau mai abili nu ridicau cu atâta uşurinţă mingea la fileu aşa-zişilor strategi ai lui Cîţu. A explicat profesorul Valeriu Stoica problemele lui Stelian Ion extrem de bine, dacă nici măcar o minte strălucită ca a lui şi un jurist excepţional nu este ascultată de aşa-zişii strategi ai USR nu mai am nimic de adăugat. Lipsa de maturitate politică a lui Stelian, de diplomaţie şi de abilitate în negocieri – unde a primat dorinţa lui de a fi vizibil şi perceput drept erou al anticorupţiei, nicidecum obţinerea unor rezultate concrete – sunt suficiente argumente ca să fie trecut în eşalonul doi şi să fie obligat să tacă o vreme. Dacă useriştii nu înţeleg acest lucru simplu, e problema lor, dar se vor mai izbi de acelaşi zid, cu acelaşi rezultat, dacă rămân în braţe cu Stelian Ion, care acum pozează în victimă, după ce a pozat în erou. Înţeleg că nu au oameni de calibru pe justiţie, dar totuşi să nu o dea în bară la infinit. Trebuie găsiţi oameni în primul rând inteligenţi, capabili, buni profesionişti şi cu o abordare fie drulistă – contondentă, că altfel Mafia nu se sperie, fie ghinistă – diplomaţie, cooperare, ne facem frate cu dracul, dar trecem puntea, bifăm ce ne-am propus. Exclus să aibă rezultate cu individualişti isterici şi slab pregătiţi cum a fost Stelian Ion.

USR are şanse să câştige alegerile din 2024

De aceea trebuie blocaţi. Nu trebuie lăsaţi să guverneze şi să schimbe ceva, să capitalizeze victorii. În niciun caz. Mă îndoiesc profund acum că, întorşi în guvern, vor fi lăsaţi să mişte un fir de pai. Chiar dacă vor avea şapte protocoale, cu date limită pentru trecerea unor reforme, nu se vor întâmpla şi vor fi obligaţi să iasă iarăşi de la guvernare, prilej bun pentru iohannişti să îi acuze de imaturitate şi de punerea în pericol a ţării, bla-bla etc.

În orice caz, dacă se mişcă bine şi nu mai fac greşeli, printre care aceea de a se faulta intern, cu Cătălin Drulă în postură de drulău care deja îl atacă pe Dacian Cioloş – singurul candidat cu şanse la prezidenţiale şi care are totuşi un profil de prezidenţiabil în 2024 – USR are şansa de a capitaliza masiv eşecul PNL în 2024. Dacă succesul USR este condiţionat de câteva elemente cheie, care trebuie urmărite încă de acum, eşecul PNL este cert, mai ales după ultimele evenimente şi după profilul psihologic al protagoniştilor. USR va avea succes dacă rămâne un partid unit şi lasă narcisismul la uşă. Drulă e un tip deştept şi capabil, dar nu are profil de prezidenţiabil. O anumită brutalitate interioară, greu de schimbat, mai ales în anturajul în care operează, şi o anumită lipsă de tact şi moderaţie îl fac exact opusul unui profil de preşedinte, gândit ca mediator şi spectator, în mare măsură. Cătălin Drulă e un om de acţiune, de aceea a fost un excelent ministru şi ar putea fi un bun lider în viitor, mai ales dacă scena politică se schimbă şi va fi nevoie de un om mai contondent decât va putea fi vreodată Dacian Cioloş. Dar nu acum. Momentan, Cătălin Drulă trebuie să se considere în stagiu de pregătire şi să o lase mai uşor cu aroganţele inutile şi periculoase pentru partid.

Scena politică însă deja este în schimbare, iar în prim plan a intrat un personaj pe care toată lumea îl subestimează: Rareş Bogdan. Nu ştiu câţi au fost atenţi la mesajele pe care Bogdan i le-a tot transmis lui Dacian Cioloş în ultima vreme. Pe scurt, Rareş Bogdan se visează preşedinte al României în 2024 şi l-a identificat pe Dacian Cioloş ca fiind principalul său competitor.  Pentru a fi pe picior de egalitate cu Cioloş, care are un CV politic puternic şi o carieră de politician solidă, Bogdan are nevoie să bifeze rapid (să ardă) câteva etape. Deja îl teleghidează din priviri pe Superman de mucava, deja e evident că l-a manipulat pe Iohannis să se arunce în cap şi să declanşeze o criză politică inutilă, deja dă telefoane să medieze criza şi să facă el majorităţi, deja transmite mesaje către toată lumea şi deja îşi asumă un rol în viitorul guvern ”dacă” vine şi Dacian Cioloş. Aşadar, dacă USR va merge cu propunerea Dacian Cioloş premier, PNL aripa Cîţu îl va propune pe Rareş Bogdan, după ce au testat opinia publică până la exasperare cu Superman de carton. Bineînţeles că preşedintele Iohannis, după ce se va gândi mult şi profund, va accepta propunerea PNL, iar Rareş Bogdan va începe iar să dea telefoane şi să arăte că poate forma o coaliţie. Poziţia de premier, după cea de europarlamentar îi va întări fostului prezentator CV-ul subţire. Acum se va putea apropia de nivelul lui Cioloş, europarlamentar, premier, vicepreşedinte, lider, preşedinte. Şi dă-i şi luptă, neicuşorule, o obsesie am pe lume, să conduc o ţară cu glume. 

Epilog în avans

Degeaba. Alegerile din 2024 se pot configura deja ca o mare victorie a PSD. Oamenii nu vor uita bătaia de joc şi insulta adusă inteligenţei noastre în acest an. Nu poţi numi PSD-işti prin toate instituţiile, nu poţi da bani din rezerva statului către primarii aleşi de tine cu pixul, nu poţi să acaparezi statul cu nulităţi, apoi să ieşi la televizor senin şi să spui că este un ”stat eşuat”. Când se lucrează de 31 de ani, de dimineaţa până seara, zilnic, să avem un stat eşuat, nu poţi să faci pe uimitul în prime time. România nu a avut de-a prea multe ori un guvern funcţional în ultimii 31 de ani. Cred că doar doi premieri şi-au dus mandatul până la capăt, Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu, parţial Călin Popescu Tăriceanu, ani foarte buni pentru România, din punctul de vedere al stabilităţii, când s-a putut avansa cu aderarea la UE şi NATO, în rest haos. De ce este preferat haosul? Pentru că nu poţi controla nimic, iar pescuitorii în ape tulburi profită şi se îmbogăţesc. În acest scenariu, rămânerea USR în opoziţie mi se pare o pleaşcă deghizată în catastrofă – da, se vor bloca reformele, da, se vor cheltui banii europeni aiurea de către clica corupţilor (ce e nou?), da se va declanşa o criză financiară şi economică crâncenă, dar USR va avea timp ca în aceşti ani, cu un PSD care a jucat extrem de bine până acum şi cu un AUR în plină ascensiune, să se plaseze ca principalul partid de opoziţie şi singura alternativă la guvernarea PNL. Trebuie să crească inteligent, fără scindări şi lupte interne pe aroganţe narcisiace şi cu extindere serioasă, prin aducerea în partid a unor oameni inteligenţi, nu cozile de topor răsplătite cu funcţii publice de către Ghinea, pe matricea PSD-PNL, nu faci reforme şi nu schimbi România cu slugi şi analfabeţi funcţionali, e plină administraţia de ei deja, să nu-i mai înmulţim.

Trăim zi de zi în comedia umană a lui Balzac, cu accente locale de Farfuridi imbecili şi psihopaţi lăsaţi să acapareze puterea, de unde îi vedem cât de cinic contorsionează realitatea şi ne mint în faţă, subestimându-ne fără nicio tresărire, în timpul unei pandemii în care românii mor pe capete. Am o veste proastă pentru ei: de data asta, nu va merge. Rareş Bogdan, chill, nu vei fi niciodată preşedintele României. 

Update: Ergo, liberalul Daniel Fenechiu tocmai a anunţat că Rareş Bogdan ar fi un premier excelent.