Sper că există echipe de analiză la Cotroceni şi la partidele mari care să răspundă acestei întrebări esenţiale.

Cine va prelua guvernarea?

Există două variante. Actualele partide de dreapta, PNL, USR-PLUS, PMP sau, o altă variantă, PSD, Pro România, ALDE. UDMR se va cupla, funcţie de interese, la una dintre variante.

Partidele de dreapta nu se prea înţeleg între ele şi nici nu se pregătesc în vederea preluării guvernării. USR nu vrea să intre la guvernarea înaintea alegerilor parlamentare, PNL singur nu poate asigura majoritatea parlamentară. Mai mari şanse le-ar avea un PSD scăpat de actuala conducere şi garnitură de baroni şi politruci preluat, eventual, de către Victor Ponta. Sau în alianţă cu Ponta, dar condus de persoane frecventabile. Varianta aceasta este posibilă dacă o garnitură importantă de parlamentari PSD va trece la Pro România, făcând din acest partid un actor cu greutate în ecuaţia parlamentară. Atunci PSD nu mai are ce comenta, se va alia cu partidul lui Ponta, dacă vrea să rămână la guvernare.

Mai există un argument. Până la parlamentarele din 2020, tot stânga scenei politice ar trebui să guverneze, să demonstreze alegătorilor dacă este în stare să ducă la capăt promisiunile din 2016, dar o stângă mai puţin nocivă decât actuala guvernare. Iar la alegerile din 2020, electoratul să ştie ce poate fiecare partid. Urmează o perioadă dificilă, de restricţii şi reducere a cheltuielilor de funcţionare a statului. Preferabil ca reducerile şi restricţiile să le introducă tot cei care au gonflat statul până la dimensiunile actuale, adică PSD, ALDE şi Pro România, până mai ieri parte a PSD.

Corect ar fi să vedem din partea celor două variante de guvernare, în faţa preşedintelui Iohannis şi a populaţiei, următoarele documente clarificatoare:

  • Lista parlamentarilor care susţin fiecare variantă, sub semnătură
  • Premierul
  • Program de guvernare, care să conţină măsurile pentru reducerea drastică a cheltuielilor de funcţionare a statului.
  • Lista miniştrilor din viitorul guvern

Doar aşa preşedintele, parlamentul, presa independentă, populaţia vor înclina balanţa spre o variantă sau cealaltă.

Cât a evoluat Victor Ponta

N-a trecut prea mult timp aşa încât să uităm ce susţinea Ponta cu 5-6 ani în urmă.

  • "Avem guvernarea, dar nu avem toată puterea",
  •  "Atunci când vom prelua controlul politic la DNA",
  • "După Decembrie îi vom face dreptate lui Costică Nicolescu şi celorlalţi",
  • "Nu mă dezic de Duicu, de Prioteasa, şi de toţi ceilalţi",
  • "Miza nu este schimbarea unui om, ci schimbarea unui regim",
  • "procurorul Lucian Papici, 'marele basist, morarist, macovist', care a făcut 'dosare politice' în cazul referendumului pentru demiterea preşedintelui Băsescu".
  •  "Nu vrem ca la conducerea României să vină un alt basist, Macovei, Udrea sau Iohannis, care să continuie ce a făcut Băsescu".

Ce crede acum Ponta despre independenţa justiţiei? Nu e clar.

În privinţa evoluţiei economice a ţării, se pare că Ponta a priceput că nu se pot creşte pensii şi salarii, fără resurse economice certe şi pe termen lung. A înţeles că trebuie redusă birocraţia pentru a reduce cheltuielile de funcţionare a statului, propune 18 ministere, 16 judeţe şi 1500 de primării, comparativ cu 3600 câte sunt în prezent. Este foarte bine, dar e convins că se poate, fără o reacţie negativă importantă a funcţionărimii? Cum va rezista presiunilor venite inclusiv din partea baronimii PSD şi ALDE? Va fi în stare să le înfrunte?

Nu e clar nici ce vrea Ponta în politica externă. Şi-a schimbat opinia conform căreia „Admir Partidul Comunist Chinez pentru felul în care şi-a condus poporul pe calea socialistă” ? Ce critici are la adresa UE şi SUA? Va respecta tratatele de aderare la UE, sau vrea să le schimbe?

Ponta spune că nu va fi el premier, ci un independent. Adică el va juca rolul lui Dragnea, cu un premier docil precum Dăncilă? Până nu se lămuresc toate aceste amănunte, preşedintele Iohannis nu-l va desemna premier pe Ponta, sau pe reprezentantul variantei de stânga.

Cum se pot reduce cheltuielile de funcţionare a statului?

Este esenţială clarificarea acestui aspect. Acum, o parte de circa 30-40% din bugetul de stat se duce pe salarii, pensii speciale, cheltuieli pentru întreţinerea birocraţiei din aparatul de stat. Circa 1,3 milioane de bugetari. O ţară ca România poate fi servită de circa 650.000 bugetari, profitând şi de explozia aplicaţiilor informatice care pot înlocui cu succes funcţionarii, şi care în plus nu mint, nu fură, şi nu cer şpagă. Iată unele sugestii

  • Reducerea numărului de ministere la 15-16, la fel cu Franţa şi Germania;
  • Desfiinţarea agenţiilor şi instituţiilor care nu sunt neapărat necesare, atribuţiile lor putând fi preluate de alte instituţii, simultan cu o descentralizare reală;
  • În administraţia locală, păstrarea acelor primării care servesc peste 8.000 de cetăţeni, şi comasarea celorlalte;
  • Reducerea numărului de judeţe la 16, într-o primă etapă, apoi la 8.
  • Înlocuirea instituţiilor care servesc acum cetăţenii prin funcţionari, cu aplicaţii informatice care funcţionează nonstop, online.

Exemplu de reducerea personalului în educaţie

Ministerul Educaţiei funcţionează acum cu circa 560 de salariaţi, dar au fost perioade când s-a descurcat cu 250. Cu atât mai mult acum, când aplicaţiile informatice pot înlocui funcţionarii, poate reveni la circa 200 de funcţionari. Inspectoratele şcolare (ca şi toate celelelate agenţii sau inspectorate judetene), s-ar reduce la 16, apoi chiar la 8. Dacă se acordă şcolilor prerogativa de a angaja personalul didactic şi pe cel de conducere, dacă Consiliile de Administraţie al şcolilor vor fi compuse, majoritar, din părinţi, controlul procesului didactic se va muta la unităţile şcolare, degrevând Inspectoratele de această sarcină dificilă. Poate va fi greu la început, dar de undeva trebuie pornit.

Inspectoratele Şcolare nu vor mai acorda resurse şi plan de şcolarizare şcolilor cu sub 25% promovare la examenele naţionale, urmând să transfere elevii la şcoli mai bune.

Nu este clar daca odată cu reducerea numărului de elevi si studenţi, cu circa 1,5 milioane persoane, s-a redus şi numărul salariatilor din educaţie cu acelaşi procent. Nimeni nu lămureşte acest aspect.

Multe alte resurse pot fi economisite, dacă se face un studiu pe fiecare ordonator de credite în parte.

Fără a prelua acest stil de gândire, în care statul român trebuie să devină un stat suplu, flexibil dar puternic, nu vom progresa. Până şi Teodorovici a declarat că 20% din bugetari ar trebui să plece. Înseamnă că procentul este cel puţin dublu, adică 40%.

Acum există şi avantajul că piaţa muncii poate absorbi până la un milion de angajaţi. Persoanele din eşaloanele superioare ale funcţionărimii sunt în stare să-şi deschidă propriile afaceri, în care să angajeze colegii din ministere sau agenţii desfiinţate. Şi piaţa muncii europene stă la dispoziţia celor plecaţi din aparatul bugetar.

În concluzie

Fără o astfel de resetare a structurii aparatului bugetar nu putem progresa. Banii astfel economisiţi vor merge în modernizarea infrastructurii, în creşterea calităţii în educaţie, sănătate, ordine publică etc. Am văzut în 2010 ce înseamnă să nu înţelegi evoluţia economiei. O criză economică mondială, oricând posibilă, ne-ar da cu totul peste cap, pentru că nu avem rezerve să-i facem faţă. Nu mai vorbim de un cataclism natural. Dar pentru asta îţi trebuie curaj şi determinare. Să vedem unde la găsim.