Să ne întoarcem, însă, mai întâi la perioada dintre 1992 şi 2004: atunci, alegerile de la noi erau relativ simple, fiindcă se ţineau în acelaşi an. De fiecare dată, primăvara se organiza scrutinul local, care era un soi de test, iar toamna aveau loc alegerile prezidenţiale şi cele legislative, într-atât de legate încât cine era ales la Cotroceni făcea majoritatea din parlament şi hotăra guvernul. După 2004 au apărut două elemente noi: mandatul şefului statului a fost prelungit la cinci ani, astfel încât bătălia pentru Cotroceni a fost decuplată de cea pentru Parlament, făcând posibile coabitările, iar – din 2007 – alegătorii au fost chemaţi să trimită aleşi şi la Strasbourg.

În 2008-2009 am avut întâi „perechea“ locale-legislative, apoi cea alcătuită din europene şi prezidenţiale. PSD a câştigat cele mai multe primării şi consilii şi a avut cel mai bun procent (nu şi cele mai multe mandate) la legislative, apoi s-a impus şi la europene, dar a pierdut fotoliul de la Cotroceni, ocupat de candidatul PDL. Următorul ciclu electoral a fost de şase ani, cu câte doi ani de pauză între „perechile“ de scrutine: alegerile locale & legislative au fost câştigate în 2012 de alianţa PSD-PNL, apoi – în 2014 – cele două partide s-au separat şi şi-au împărţit prada: PSD a învins la europene, iar candidatul PNL s-a impus la prezidenţiale, după ce partidul acesta „înghiţise“ PDL. Peste alţi doi ani, s-a înregistrat o victorie pe linie pentru PSD la locale, ca şi la scrutinul pentru cele două Camere.

Ciclul electoral 2019-2020 va oferi pentru prima dată ocazia ca scrutinul european şi cel pentru Cotroceni să influenţeze în mod decisiv profilul autorităţilor locale şi cel al Parlamentului. Ce vedem deocamdată e că partidele vechi au intenţia să copieze strategiile deja folosite în 2014 şi 2016.

Într-adevăr, preşedintele şi-a subordonat complet partidul din care provine. El le promite peneliştilor să facă din reuniunea informală de la Sibiu a Consiliului European principalul moment din campania de la europene, iar în ziua alegerilor pentru PE Iohannis ar vrea un referendum despre justiţie care să-l propulseze în turul al doilea al prezidenţialelor. Pe de altă parte, cele două formaţiuni membre ale coaliţiei de guvernare sunt tentate să colaboreze, dar ceva nu se „leagă“: Dăncilă şi Dragnea cred că guvernul e atât de iubit încât PSD se va impune clar la europene, iar ALDE are o singură carte în mână, şi anume candidatura lui Tăriceanu la Cotroceni. La drept vorbind, partidele vechi ar fi mulţumite şi de menţinerea poziţiilor actuale, şi de inversarea rolurilor - adică PSD sau ALDE la Cotroceni şi PNL la guvern.

Aceste calcule ar putea să fie date peste cap de către cei doi actori noi de pe scena politică. USR, care are deja reprezentare la Bucureşti, doreşte să trimită deputaţi la Strasbourg şi ar vrea să se alieze în acest scop cu PLUS. E vorba despre formaţiunea fondată de Dacian Cioloş, care îşi va începe parcursul politic cu testul din 26 mai. La primul congres al noului partid, ţinut zilele trecute, fostul premier tehnocrat a declarat că PLUS vrea să „redea consistenţă mandatului prezidenţial“ şi să fie la guvernare în 2020-2028. E evident că, dacă vor să disloce partidocraţia controlată de PSD, PNL, ALDE şi UDMR, aceste două forţe au tot interesul să se coordoneze, nu doar la europene, ci şi la prezidenţiale, apoi la locale şi legislative. Mai ales că nu e exclus ca PSD & co. să caute să simplifice calendarul, cuplând de pildă scrutinul legislativ cu cel local sau chiar cu cel pentru Cotroceni...