Uniţi Salvăm şoricelul din rotiţă

Fiecare putere de după 1990  a stabilit precedente în comportamente politice abuzive chiar ilegale şi fiecare partid politic care a deţinut guvernarea a folosit-o pentru a-şi creşte puterea şi pentru a îmbogăţi o elită. De fiecare dată când se comite un abuz de putere de care beneficiază un grup restrâns de indivizi, cel care îl înfăptuieşte invocă precedentul, arătând cu degetul spre deţinătorul anterior al puterii.

Cetăţeanul a ajuns precum şoricelul din rotiţă care se învârte disperat şi la nesfârşit. Orice ar alege, abuzul de putere se perpetuează prin invocarea precedentului. În privinţa migraţiei politice precedentul este utilizat fără ruşine: Ponta arată spre Boc, Boc spre Tăriceanu, Tăriceanu spre Năstase etc. Începând cu 2000 mai ales, partidul aflat la putere şi-a întărit majoritatea centrală sau locală prin migraţie chiar dacă înainte de alegeri jura în faţa cetăţeanului că nu o va face. Şi toţi au jurat.

Încălcarea unei promisiuni electorale, în orice domeniu al guvernării,  este un fapt grav care afectează democraţia. Promisiunea conţine speranţă, un legământ pentru un viitor mai bun, esenţial pentru democraţie. Sabotarea viitorului prin încălcare promisiunii electorale duce la creşterea numărului absenteiştilor sau abstenţioniştilor şi a celor care nu mai au încredere în democraţie. Grav pentru democraţie este şi ca alegătorul să-l judece pe ales prin prisma precedentului, tolerând abuzul. Acel "şi ceilalţi au făcut la fel" încurajează abuzuri din ce în ce mai mari.

Migraţia în masă de la un partid la altul, fenomen specific României, este un simptom al partitocraţiei în care, potrivit definiţiei, locul puterii se trasferă şi se concentrează de la guvern la conducerile partidelor. Ordonanţa care suspendă timp de 45 de zile efectele legii împotriva migraţiei primarilor şi consilierilor locali nu aduce niciun câştig cetăţenilor, doar întăreşte PSD în perspectiva alegerilor prezidenţiale pe care partidul de guvernământ se teme că le va pierde, semnul fricii fiind chiar adoptarea acestui act normativ. Degeaba va fi anulată ordonanţa absurdă şi imorală prin votul Parlamentului sau prin decizia Curţii Constituţionale (la care se poate apela prin Avocatul Poporului sau prin instanţa de contencios administrativ)dacă partidele vor continua practica migraţiei, ce ţine în primul rând de responsabilitate politică, funcţionând într-un "aici şi acum" al puterii.

Dintre toate revendicările, cele formulate de Uniti Salvam ating cauzele patologiei politice, partitocraţia. Uniti Salvam cere retragerea ordonaţei, dar merge mai departe şi solicită tuturor partidelor politice semnarea unui Pact Naţional împotriva Migraţiei Politice, prin care acestea se angajează să nu mai accepte aleşi locali şi parlamentari ai altor partide, simplificarea procedurii de revocare a primarilor (legea 286/2006) prin care cetăţenii să poată solicita în mod real referendumuri pentru demiterea edililor în culpă şi reformarea legii partidelor şi a legilor electorale.

Cele patru solicitări ale Uniţi Salvăm pot fi antidotul la partitocraţie doar prin susţinerea lor de cât mai mulţi cetăţeni. Participarea pentru o schimbare radicală, deschiderea cîmpului politic pentru noi partide, introducerea unui nou sistem electoral, proporţional cu listă deschisă opţională,  îl salvează pe şoricelul din rotiţă de propriul destin, în acest caz acela de  masă de manevră electorală a unor primari care se plimbă de la un partid la altul, cumpăraţi fiind cu bani publici. Ţinta protestului nu este doar ordonanţa Dragnea, care la fel cu alte propuneri răufăcătoare ale ministrului dezvoltării regionale se poate împiedica în meandrele instituţionale, ci dictatura acestor partide.