Ungureanu, favorit să devină premier

Directorul Serviciului de Informaţii Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, pare a fi soluţia preşedintelui Băsescu pentru şefia unui nou Guvern.

Zece luni „interesante" ne mai despart - cel puţin teoretic - de alegerile parlamentare şi, implicit, de o nouă formulă guvernamentală. Până atunci însă, preşedintele Traian Băsescu şi liderii PDL dau semne clare că vor instala pe altcineva în locul lui Emil Boc. Dar cine este „asul din mânecă"?

Un ieşean în cărţi pentru şefia Guvernului. În CV acesta se laudă că ştie limba maghiară

De la debutul crizei economice şi până astăzi s-au tot vehiculat nume de posibili înlocuitori ai actualului premier, însă niciunul de anvergură sau cu priză la electorat. „Soluţia tehnocratului", acceptată la nivel declarativ de majoritatea partidelor, nu s-a dovedit viabilă tocmai din cauza intereselor diverse ale celor care au avansat-o.

Totuşi, alegerile se apropie cu paşi repezi, iar credibilitatea actualei puteri scade dramatic. Renunţarea la funcţia de prim-ministru în favoarea unui personaj neutru, fie ea şi formală, ar mai putea salva câte ceva în planul imaginii.

Directorul SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, pare cel mai apropiat de tiparul premierului care să restabilească încrederea publicului în actul de guvernare. Tânăr, bine educat şi cu experienţă în diplomaţie, numele actualului şef al spionajului românesc a fost avansat chiar şi pentru o candidatură la Preşedinţie, în 2014. Ajunşi aici, lucrurile par a se lega. Mihai Răzvan Ungureanu are nevoie de o mai mare vizibilitate în perspectiva candidaturii la funcţia supremă în stat, vizibilitate (şi credibilitate) ce poate fi dobândită în „lupta cu criza". Aşadar, toată lumea poate ieşi în câştig din această mutare - puterea scapă de „focul încrucişat", iar actualul şef al SIE capătă un spaţiu generos de afirmare, susceptibil de a-l propulsa la Palatul Cotroceni.

Cine mai e „în cărţi"

Socotit de mulţi drept „mantaua potrivită pentru vreme rea", Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, a mai „căzut" o dată, la vot, în Parlament. Se întâmpla înaintea alegerilor din 2008, atunci când moţiunea de cenzură împotriva cabinetului Boc fusese adoptată, iar preşedintele îl desemnase să formeze guvernul. După (încă) proaspătul insucces, este greu de crezut, mai ales acum, că Lucian Croitoru va convinge majoritatea deputaţilor şi senatorilor că „va scoate ţara din criză".

Din pepiniera „golden boys" („băieţi de aur") a lui Mugur Isărescu face parte şi un alt economist de succes, Călin Georgescu, al cărui nume a fost adus în discuţie de câteva ori pe parcursul ultimilor ani. A avut un mesaj asemănător cu acela al lui Ionel Blănculescu (fost ministru al Controlului în cabinetul Năstase, aspirant şi el la funcţia de şef al Executivului) în privinţa măsurilor de austeritate - tăierile nu trebuiau operate asupra salariilor şi a pensiilor, ci la cheltuieli publice, concomitent cu lupta antievaziune fiscală.

Atât Călin Georgescu, cât şi Ionel Blănculescu au însă dezavantajul unui profil public slab conturat. O opţiune cu mai multe şanse de izbândă - în Parlament şi „în stradă" - ar fi George Maior, actualul director al SRI. Dar rămâne întrebarea dacă şeful contraspionajului poate fi „dislocat" pentru o asemenea misiune, în condiţiile în care se anunţă un an extrem de complicat în plan intern şi în vecinătatea României.

Profil

Mihai Răzvan Ungureanu s-a născut la 22 septembrie 1968, la Iaşi. Şi-a obţinut doctoratul în istorie modernă în anul 2004. A fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe între 1998 şi 2001 şi titularul acestui portofoliu (2004-2007) în cabinetul Tăriceanu. La 26 noiembrie 2007, preşedintele Traian Băsescu a înaintat Parlamentului propunerea de numire a sa în funcţia de director al Serviciului de Informaţii Externe.

Cum se schimbă Guvernul

În cazul demisiei prim-ministrului, situaţie în care încetează mandatul întregului Guvern, preşedintele României angajează consultări cu partidele reprezentate în Parlament. Conform Constituţiei, şefului statului îi revine prerogativa desemnării unui candidat pentru ocuparea funcţiei de premier. „ Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament", precizează Constituţia la articolul 103.

Candidatul desemnat are 10 zile la dispoziţie pentru a se prezenta în faţa Parlamentului cu echipa ministerială şi cu programul de guvernare. Lista Guvernului şi programul se dezbat în şedinţa comună a celor două Camere, iar votul de încredere se acordă cu majoritatea deputaţilor şi senatorilor. Dacă premierul desemnat nu primeşte votul de încredere, preşedintele mai poate nominaliza încă un candidat. În cazul în care Parlamentul respinge şi această echipă, se deschide calea spre alegeri anticipate.

Demisia lui Emil Boc, cerută pe mai multe voci

Premierului Emil Boc i se cere demisia de la Palatul Victoria, dar el ar putea rămâne preşedinte PDL  Foto: lucian muntean

Îngrijoraţi de rezultatele slabe din sondaje, liderii democrat-liberali vorbesc, în public sau în spatele uşilor închise, despre schimbarea lui Emil Boc din funcţia de premier. Neoficial, unii democrat-liberali avansează şi un termen pentru eventuala demisie: după 6 februarie, când se va încheia  misiunea care se află la Bucureşti, pentru a patra evaluare a acordului cu România. Potrivit acestui scenariu, după această dată, la Palatul Victoria s-ar putea instala un guvern condus de un tehnocrat.

În faţa primelor solicitări, Emil Boc a afirmat că nu a greşit cu nimic şi că nu va demisiona. După ce greii PDL, precum Vasile Blaga , Ioan Oltean sau Elena Udrea, au trimis şi ei mesaje similare, Emil Boc  a încercat să tempereze lucrurile şi le-a transmis colegilor de partid că trebuie să aibă încredere pentru că „ştie ce trebuie făcut", dar că nu poate, încă, să le comunice decizia. Şeful Guvernului a lăsat să se înţeleagă că a stabilit o strategie în acest sens cu preşedintele Traian Băsescu. Reţinerea lui Emil Boc în a face declaraţii este însă interpretată de unii membri PDL ca o încercare de a câştiga timp şi de a rămâne în funcţie până la finalul mandatului.

„Adevărul" a pus cap la cap cronologia solicitărilor plecării lui Emil Boc.

23 ianuarie: Sever Voinescu: demisia de actualitate. Purtătorul de cuvânt al PDL, Sever Voinescu, a prefaţat şedinţa conducerii partidului din 23 ianuarie afirmând că discuţiile despre schimbarea premierului sunt „de actualitate". Ulterior, el a negat existenţa unor discuţii despre plecarea premierului. „Am văzut deja că a circulat informaţia cum că această şedinţă e dedicată demisiei lui Emil Boc. Nu s-a discutat demisia lui Emil Boc, ne-am strâns ca să discutăm situaţia de la Ministerul de Externe", a afirmat Voinescu.

27 ianuarie: Ioan Oltean i-a dat lui Boc termen de o lună. Secretarul general al PDL, Ioan Oltean, a afirmat pe 27 ianuarie că, în situaţia în care Guvernul nu găseşte într-o lună soluţii la problemele oamenilor care au ieşit în stradă, atunci va trebui să plece. Ulterior, PDL a transmis un comunicat potrivit căruia Ioan Oltean preciza că afirmaţiile nu i-au fost reproduse corect de ziarişti.

27 ianuarie: Cristian Preda: Boc va fi înlocuit de un tehnocrat. Europarlamentarul PDL Cristian Preda a declarat că PDL „va face" o mutare politică semnificativă, el apreciind că „soluţia fezabilă" este cea a instalării unui premier independent cu guvern politic, susţinut de o majoritate „cât mai semnificativă".

31 ianuarie: Vasile Blaga, din nou la atac. Preşedintele Senatului, Vasile Blaga, i-a spus lui Emil Boc, la o întâlnire a parlamentarilor PDL cu conducerea partidului, că este nevoie de „o mişcare mai amplă" în Guvern, o simplă remaniere nefiind suficientă. Cu câteva săptămâni în urmă, Blaga ceruse o remaniere a Executivului.

31 ianuarie: Cezar Preda i-a cerut lui Boc să nu se mai plângă. La aceeaşi reuniune, deputatul Cezar Preda i-a sugerat premierului „să nu se mai plângă pe la televizor că fără el nu se poate, pentru că se poate şi fără el, şi fără cel care vine după el".

2 februarie: Elena Udrea: Guvernul să nu atârne de picioarele PDL. Vicepreşedintele PDL Elena Udrea a postat pe blog un material potrivit căruia consideră este nevoie de „recredibilizare la nivelul Guvernului".

„Guvernul şi guvernarea trebuie să fie mândria, argumentul principal electoral al PDL, nu o greutate care să atârne de picioarele lui. Guvernul trebuie să fie puternic, prin cei care îl compun, dar şi prin susţinerea din Parlament. Pentru asta este nevoie de un drum nou, pe care să pornim în forţă, dar neapărat împreună!", mai scrie Elena Udrea.

„La un moment dat, lucrurile vor putea căpăta şi o altă turnură"

George Rădulescu: Ca intelectual, care credeţi că este principala problemă a societăţii româneşti în momentul de faţă?

Mihai Răzvan Ungureanu: Ca intelectual, pot să văd faptul că România se află în faţa unei provocări interesante la schimbarea de generaţii, că se află în proces de transformare care pretinde nu doar dedicare, creativitate, competenţă administrativă, ci şi multă răbdare şi insistenţă totodată. La mai bine de 20 de ani după evenimentele din 1989, ai pretenţia că, la schimbarea generaţiei - un lucru care vine cumva natural, fiziologic -, proiectul în care dorim să credem, cel al unei Românii puternice şi prospere, are şanse să existe. Aceasta cere o generaţie de oameni care să fie perfect conştienţi că mult din ceea ce urmează, 20-30 de ani de acum încolo, se sprijină pe umerii lor. Şi vă spun aceasta pornind de la o întrebare foarte simplă pe care o gândesc - şi vă pot face această confesiune: doresc să ştiu că am să iau o pensie, fără să lupt pentru ea, şi după 70 de ani.

Mulţi români nu mai speră să ia acea pensie...

Eu nu sunt pesimist. Am tot dreptul ca intelectual să-mi pun această întrebare. Şi-mi pun această întrebare pentru că aştept să văd şi răspunsuri articulate la o asemenea întrebare. Nu este o nedumerire, nu este o surpriză, întrebările sunt naturale şi vin din dorinţa mea de a şti dacă poteca pe care urmează să păşesc e pe pământ ferm şi e bine jalonată. Cred că aceasta e marea provocare care vă aşteaptă, mă aşteaptă, ne aşteaptă, nicidecum problemele care astăzi par imediat stringente. Nu suntem în situaţia de a alege variante de supravieţuire, ci suntem, din fericire, în postura de a alege ce vrem să facem cu noi mai departe.

S-a vehiculat în mai multe rânduri că veţi candida la Preşedinţie. O veţi face?

Eu n-am să vă răspund acum la această întrebare. În momentul în care voi considera că acest lucru reprezintă opţiunea mea, va fi evident opţiunea mea şi veţi şti imediat. Deocamdată, ştim în ce poziţie sunt, iar ceea ce am de făcut se recunoaşte prin intermediul acestei ocupaţii administrative. Cred că, la un moment dat, lucrurile vor putea căpăta şi o altă turnură. Sunt un om la 43 de ani. Răspunsul meu va veni la momentul oportun.

(extras din dialogul „La masa Adevărului", publicat în ediţia din 11 noiembrie 2011 a ziarului nostru)