Ce complicităţi ascunde, aşadar, fuga lui Marko Attila în Ungaria şi protecţia lui Viktor Orban anunţată de avocatul acestuia? Cine se teme, în România, să îl aducă în ţară pe deputatul infractor şi fugar şi de ce o asemenea tăcere adâncă s-a aşternut peste caz? Cu ce e Marko Attila mai presus de toţi ceilalţi politicieni corupţi care au fost aduşi în faţa justiţiei pentru faptele lor? Apartenenţa la etnia maghiară înseamnă automat, în România, protecţia în faţa legii şi un fel de infailibilitate? 

UDMR pare să afirme exact acest lucru de vreme ce nu recunoaşte niciuna din deciziile justiţiei române cu privire la reprezentanţii săi care au fost condamnaţi pentru corupţie! Aşadar, politicianul maghiar nu poate să greşească, el este deasupra oricărei suspiciuni doar pentru că este maghiar, deci minoritar, iar în faţa necredincioşilor din justiţie care îi pun la îndoială perfecţiunea nu mai rămâne decât refugiul în Biserica Mamă, Ungaria, care să îi apere pe mai departe statutul ontic superior cetăţenilor majoritari.

Se creează însă şi un precedent periculos. Fuga lui Marko Attila în Ungaria poate reprezenta o soluţie foarte utilă şi pentru alţi corupţi din România care se tem de DNA. Slujirea intereselor Ungariei asigură protecţia acestui stat împotriva oricăror acţiuni ale justiţiei române, în ciuda normelor europene sau de drept internaţional. Într-o perioadă în care nimic nu te mai salvează de justiţie în România, în care cele mai grele nume ale politicii ajung în arest, singura soluţie pentru a evita braţul legii rămâne prietenia cu Budapesta.

Ungaria îl ascunde pe Marko Attila netulburată de niciuna dintre autorităţile române, aşadar soluţia se anunţă eficientă şi sigură. Trebuie doar ca Budapesta să îşi ia partea leului. Dar, în faţa atacurilor DNA, refugiul statului maghiar poate să coste oricât, este oricum un chilipir deoarece nimic nu e mai scump ca libertatea.

Într-o perioadă în care nimic nu te mai salvează de justiţie în România, în care cele mai grele nume ale politicii ajung în arest, singura soluţie pentru a evita braţul legii rămâne prietenia cu Budapesta.

În România au existat în urmă cu ceva timp adevărate reţele de scăpare de justiţie şi nimeni nu se târguia la preţ deoarece serviciile erau de importanţă capitală pentru viitorul şi pentru libertatea persoanei corupte care apela la ele. Lupta împotriva acestor reţele a avut ca efect închiderea multor magistraţi corupţi şi a complicilor acestora. Aşadar, formulele de evitare a justiţiei au fost destructurate în România, stă dovadă pleiada ”elitei” politice care a ajuns în spatele gratiilor. A fost reinventată însă în Ungaria, dispusă să îi protejeze pe corupţii din România, contra slujirii intereselor sale sau, de ce nu, contra cost.

Marko Attila a adus servicii importante Ungariei ca să primească adăpost acolo. Poate că şi alţi politicieni sau oameni de afaceri urmăriţi de justiţie se vor orienta în viitor spre limanul oferit de statul maghiar, mai ales că se află la doi paşi, iar statul român e foarte tolerant cu cei fugiţi în această direcţie. Nici Elveţia nu mai e ce-a fost pentru ascunsul banilor, iată însă că se ridică în locul ei Ungaria care e dispusă să ascundă chiar şi persoane urmărite de justiţie, după modelul Rusiei lui Putin care îl ascunde pe Viktor Ianukovici.