Cuvintele sunt dure: „structură opacă de putere“, „noii autocraţi“, „corupţie omniprezentă“, „delir politic“, „morman de minciuni“, „incitare insistentă la ură socială“, „condamnaţi penali“, „sforarul condamnat“, „marionete“ etc.

Toate aceste calificative pun într-o lumină negativă nu numai politicienii PSD, dar şi pe noi, ceilalţi romani. Cu alte cuvinte, în România, nu suntem în stare să facem curat în propria ograda şi am ajuns să exportăm, la nivel european, cu ocazia preluării Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, această manieră „ocultă“ de a face politică.

Situaţia este atipică. Nu mai este vorba de o bătălie politică între stânga şi dreapta, între PSD şi PNL, arbitrată de celelalte partide din Parlament sau din afara acestuia.

Este vorba de România, care, din diferite motive, a ajuns să sufere de „deficit democratic“, o anomalie care se manifestă în principal prin deturnarea instituţiilor statului de la menirea lor constituţională şi transformarea acestora, în mâinile unui singur om sau ale unui grup restrâns de persoane, în instrumente de putere şi abuz.

Răspunsul politicienilor de la Bucureşti, tradus prin formula „mergem până la capăt“, nu este calea spre vindecare, ci dovada că NU suntem în stare să gestionăm agenda politică naţională, europeană şi internaţională, în primul rând din motive de credibilitate, dar suntem în stare să negăm, în fiecare zi, realitatea.

De altfel, criticile din presa internaţională, dar şi declaraţiile unor înalţi oficiali europeni, sunt expresia clară a lipsei de încredere şi respectabilitate faţă de decidenţii guvernamentali de la Bucureşti. Dacă se va merge pe acest scenariu, consecinţele pentru România, dar şi pentru PSD, sunt foarte greu de calculat.

Acest deficit de democraţie nu vine singur. În general, este însoţit de o serie de alte afecţiuni. Una dintre ele este erupţia de ştiri false.

De exemplu, auzim de la anumiţi „înţelepţi“ ca, în timpul Preşedinţiei, guvernele nu se schimbă. Pentru a nu lăsa o informaţie falsă să circule pe malurile dâmboviţene ale Bucureştiului, recomand să se facă o scurtă documentare pe această temă.

Continuarea pe ziare.com