Am avut dreptate, este bine plasat pentru comunitatea română din jur. Cele mai multe voturi din Bretania, din nou, dar foarte puţine faţa de numărul de alegători.

La alegerile prezidenţiale aici a fost spectacol civic şi multă voie bună. Oamenii s-au adus unii pe alţii şi s-au bucurat să poată vota pentru România.

Pe mulţi îi cunosc. Au stat la coadă cu orele la Rennes, la europarlamentare. Unii au venit şi pentru că i-am chemat la vot. Publicaţiile mele se bucurau de simpatie şi de popularitate. Unii au venit şi să mai schimbe o vorbă cu "domnul profesor". Ne mai ştiam şi de la petrecerile de Ziua României, pe care le organizez aici de câţiva ani. Eram de aceeaşi parte a baricadei.

De dată această, acest capital a fost înăbuşit de politică de la Bucureşţi. Votanţii ne-au ignorat. Mesajele s-au dus în gol. Puţini au venit la vot. Unii doar din simpatie pentru mine, dar împotriva PNL şi a lui Iohannis. Au făcut un gest să voteze, dar fără încredere. Risipă de capital electoral trebuie înţeleasă şi asumată. Puteam câştiga fără probleme.

De ce nu candidaţi dumneavoastră? De ce puneţi toţi proştii şi PSD-iştii în funcţîi? De ce nu îi daţi afară pe Arafat şi pe Predoiu?

Putea candida şi Moş Crăciun pe lista de Diaspora. Tot atâtea voturi lua. Am plătit oalele sparte cu entuziasm şi inconştienţă la Bucureşţi.

Câte vorbe de duh mi-am auzit. Câte reproşuri. Justificate. Lucruri pe care le-am spus şi eu, dar degeaba.

Oamenii nu au venit la vot în primul rând pentru că nu le-a fost clar de ce să vină. Apoi PSD şi-a jucat bine cartea învăţată în 2016. PNL a jucat la cacialma. A defilat cu toate vulnerabilităţile la vedere.

Ce mesaj să mai dai în campania electorală, când la ştiri este decorarea pupezei lui Vela de către Iohannis? De asta a fost ales? Ce să mai spui când toată comunicarea Guvernului, în timpul pandemiei, a fost dată catastrofei PSD-iste de Arafat, secondat de actuala propunere de premier PSD, Rafila? Cum să justifici activitatea anti-Justiţie a lui Predoiu, susţinut suicidar de Orban şi Iohannis? Numirea unui primar PSD ca secretar de stat?

Aroganţa de a crede că Diaspora te votează oricum, din silă faţa de PSD, este un pumn în propriul nas dat cu mult elan de conducerea partidului. Şi lista de greşeli este lungă. Nu am răbdare să o înşir aici.

Un exemplu şi de acasă. PNL a pierdut alegerile în Prahova. Judeţ liberal, în care a câştigat în 2016, la europarlamentare şi la locale. La ultimele detaşat. A câştigat PSD, care este o umbră în judeţ.

Nota de plată a aroganţei de a propune o listă de nevotat. Şi-au bătut joc de electorat. La Camera Deputaţilor Predoiu, o catastrofă de ministru. Primul pe listă, lângă el a fost singurul condamnat penal al PNL din toată ţară. Un cuplu de groază. La Senat Roberta Anastase, un politician vechi, fără rezultate şi baza electorală.

Orban trebuia să îl remanieze demult pe noul Tudorel Toader al PNL. Şi să nu îl pună pe nici o lista. Nu a vrut să asculte de cei care i-au dat acest sfat de bun simţ. Acum plăteşte el pentru asta. Predoiu este deputat, nu cred să aibă obrazul de a demisiona din Parlament. O ruşine istorică această victorie PSD în Prahova.

Să nu sărbătorim, aşadar, vreo victorie, chiar dacă Preşedintele va oferi un mandat unei coaliţii aiuritoare PNL-USR-UDMR-eventual Băsescu şi cine nu are treabă pe acasă. Ajunge că se laudă Barna cu a două victorie de pe locul trei, cu 15%. Să nu îl concurăm.

Orban a făcut un gest de onoare. Dacă nu păstra lângă el incompetenţii din PSD, asculta mesajele din teritoriu şi îşi punea oameni capabili pe liste şi în câteva posturi din Guvern, acum îl felicităm pentru victorie. Pe care am fi meritat-o.

A făcut foarte multe lucruri bune, dar care s-au pierdut sub nişte greşeli foarte vizibile, făcute în văzul lumii. De parcă şi-ar fi dorit mai puţin victoria, vorba fotbaliştilor. A fost un festival de gafe şi autogoluri în campanie.

Este momentul unei reforme profunde în PNL, de jos în sus. Singura modalitate de a ne spala obrazul şi de a ieşi în lume fără să ne fie ruşine. Este dificil, dar se poate. Avem o obligaţie morală faţă de alegători, dar şi faţă de noi înşine.