Unde au dispărut purtătorii de cuvânt şi de ce marii decidenţi nu mai angajează specialişti în comunicare?

Puteţi să-mi daţi exemplu, în ultima vreme, o instituţie importantă a statului (sau poate chiar şi o mare companie) care a dat dovadă o îndemânare şi o măiestrie ieşită din comun atunci când a fost vorba despre comunicare? Chiar sunt curios...

Am asistat, recunoaştem sau nu, în ultimii ani la o degradare continuă a unor importante instituţii, decădere resimţită în ochii publicului critic, care a fost nevoit să rabde bâlbâielile şi gângăvirile unor lideri care ocupă vremelnic acele funcţii. Cu ce rămânem în urmă după plecarea omului care atunci a "sfinţit locul"? Din nefericire cu discreditarea imaginii instituţiei respective...

De ce în ziua de azi, dregătorii marilor instituţii nu mai angajează purtători de cuvânt şi preferă să iasă ei în faţă? De ce un demnitar se pune mereu la dispoziţia jurnaliştilor sau a ziariştilor, el răspunzând cu celeritate la orice oră la mesajele şi telefoanele acestora şi încearcă, absurd dacă mă întrebaţi pe mine, să pară că e apropiat cu mass-media, mizând pe o oarecare protecţie. De ce?

De ce există acel trend de a angaja apropiaţi ai marilor şefi, total neexperimentaţi şi fără nicio treabă cu domeniul, pe posturile vacante de purtător de cuvânt sau coordonator comunicare? E 2020, chiar mai repetăm greşelile de acum zece ani?

Oare de ce mizează mulţi demnitari pe propriile puteri atunci când vine vorba despre comunicare şi, deşi unii greşesc flagrant în anumite situaţii (că, deh, nu eşti pregătit în acest sens!), ei tot continuă? Cu încăpăţânare şi perseverenţă?

Oameni buni, coordonatorul comunicării trebuie să fie un comunicator iscusit, recunoscut de către ziarişti sau jurnalişti. Este asimilat cu un mediator pozitiv esenţial între diversele trepte (interne sau externe ale organizaţiei), acesta fiind un comunicator loial şi riguros. Expertul în comunicare trebuie să ştie să transmită o informaţie neutră şi obiectivă, indiferent care e aceasta, însă capabilă de a convinge.

Sunt, din nefericire, multe instituţii (publice sau private) care "plasează" pe posturile-cheie de purtător de cuvânt sau coordonator comunicare nişte oameni care nu prea au de a face cu domeniul... comunicării! Un adevărat profesionist în comunicare trebuie să deţină MINIMUM o diplomă universitară cu specializare în PR sau jurnalism, marketing şi publicitate. Ca să nu mai menţionez şi alte specializări suplimentare. Individul acesta se ocupă cu informarea publicului, stimaţi decidenţi, el concepe, redactează şi implementează planurile de comunicare, ori dacă eşti inginer sau contabil la bază, este destul de greu să te numeşti un BUN COMUNICATOR!

Purtătorul de cuvânt are o experienţă bogată în lucrul cu jurnaliştii, acesta îi cunoaşte bine pe aproape toţi reprezentanţii mass-media şi poate, în mod sigur, anticipează unele reacţii sau întrebări. Asta e şi dibăcia!

Mai mult, purtătorul de cuvânt moderează discuţiile între ziarişti/jurnalişti şi demnitarul, primul dând dovadă de reală prezenţă de spirit. Într-o acţiune de presă, un bun purtător de cuvânt poate identifica imediat momentele tensionate (când reprezentanţii mass-media sunt agresivi şi demnitarii sunt puşi în dificultate), cât şi momentele "moarte" - atunci când jurnaliştii nu mai pun întrebări.

Demnitarii/decidenţii, spre deosebire de comunicatori, trebuie să fie mai eficienţi şi să ştie să treacă direct la subiect. Mereu! Liderii adevăraţi spun ce au de spus în cel mai concis şi direct mod cu putinţă. De ce? Şansele interpretării greşite sunt menţinute la minimum.

Dacă te ştii cu probleme de exprimare şi simţi că tremuri atunci când camerele dau „REC“, stai liniştit, adoptă poziţia de „drepţi“ şi comunică doar ce e important pentru instituţia pe care o reprezinţi, nu pentru tine. Lasă-i pe oamenii care ştiu mai bine cum să gestioneze lucrurile acestea!

E o realitate că unele mesaje pot fi complicate sau confuze. Nu e vina nimănui. Rolul comunicatorului este acela de a depăşi barierele acestea şi să clarifice subiectul pentru public. Asta presupune să preia rolul de „pedagog” şi să explice în timp scurt problemele complexe şi importante.

Dragi demnitari, a lua informaţia brută şi a o transmite pur si simplu mai departe nu este comunicare de fapt!

Revista Forbes spunea că oamenii de comunicare de succes nu doar fac lucrurile diferit, ei sunt fundamental diferiţi, arată încredere, integritate, empatie şi răbdare, la un loc cu abilităţi de negociere, de relaţionare interpersonală, aplanare de conflicte şi dezvoltare de încredere şi respect între oameni. Nu sunt doar lideri, pe tarlaua lor, ci sunt şi modele!