Una furăm, alta fumăm!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
no smoking in bar

A fi nefumător e o ruşine. Aşa cum, a fi fumător e o îndatorire civică. Nu e nicio diferenţă de ton şi calitate între afirmaţiile de mai sus şi programul arborat de preacuraţii lideri ai campaniei antifumat. Dînşii văd în fumători cel mai mare rău de la Attila cuprins de o durere de măsele.

Aşa cum văd în nefumători o mulţime de mucenici împinşi în arenă pentru a fi sfîşiaţi de fiare, spre distracţia romanilor (în majoritate, pre-fumători) Acestea fiind zise, sîntem chit! Putem trece la discuţia despre legea care interzice fumatul în spaţiile publice.

Sîntem cu toţii de acord că fumatul e nesănătos. Statistici fioroase măsoară mormane de cadavre de fumători, plus nefumători răpuşi de fumul vrăjmaşilor. O lege care nu te lasă să fumezi în spaţii publice - de la puţinul disponibil sub trenuri la înmormîntările de fumători - e de ajutor. Dar nu de mare ajutor. Ştiut fiind că fumatul e o grozăvie, întrebarea e: cum de mai tolerează statul aşa ceva? De ce nu e interzis comerţul cu tutun? De ce nu se îndură statul să facă acest serviciu elementar celor pe care îi are în grijă? Simplu şi jenant: pentru că fumătorii aduc venituri uriaşe statului. Aşadar, statul face un profit fabulos taxînd tutunul vîndut unor oameni pe care îi afuriseşte şi goneşte în stradă îndată ce aprind ţigara. Mai simplu: în raport cu fumătorii, statul şi legiuitorii se poartă ca un proxenet recent călugărit. Pe de o parte, vicioşii sînt o sursă de venit, pe de altă parte, beneficiarul îi declară pericol public şi îi înfierează prin lege. Cine e ipocrit fără filtru? Interzicerea fumatului în spaţii publice e o poveste plină de haz, nesimţire şi pericol.

Hazul vine din incoerenţa şi din abuzul legiuitorilor. Dacă nu şi-ar fi ars bunul simţ cu ţigara, parlamentarii ar fi căutat un compromis. Doar un fanatic poate stabili că loc pentru nefumători trebuie să însemene niciun loc pentru fumători. Chiar e o crimă să ai sector pentru fumători într-un restaurant? Chiar e o calamitate să ai restaurante de fumători şi restuarante de nefumători? Leguitorii noştri s-au pus pe gîndit şi au decis după un principiu care, aplicat la ei acasă, ar spune aşa: împărţim acelaşi mariaj şi acelaşi dormitor, dar sforăi. Nu te trimit în sufragerie. Te duci mata şi sforăi cît vrei în alt cartier, de preferinţă în alt judeţ!

Legiuitorii noştri sînt, însă, atenţi la evoluţiile europene. Distinsul meu coleg de partid, Horia Cristian, din a cărui gîndire nu voi înceta să mă inspir, susţine, curajos şi doct, două lucruri: că am intrat şi în acest fel în Europa şi că fumătorii sînt o minoritate de doar 28%. Frumos şi, mai ales, tembel spus! Da, UE se dă în vînt după tirania soft a facerii de bine, dar nu te poate obliga să i te alături. După capul lui Horia Cristian, există 11 state membre UE care, neinterzicînd fumatul, nu sînt membre UE. Dar perla e contribuţia aceluiaşi gînditor la filozofia minorităţilor. Fumătorii sînt doar 28% şi pot fi, deci, discriminaţi fără probleme. După acelaşi raţionament, ungurii pot fi căsăpiţi la liber, mai ales că sînt doar 7%. Ne punem cu furcile pe ei şi ne facem şi mai europeni! Un alt deputat-gînditor, Aurelia Cristea, social-democrată şi contabilă de meserie, ne spune că e mîndră de şeful ei de partid Dragnea Liviu. Deşi nefumător, acesta sprijină legea antifumat. Bravos! România dă, mai departe, bărbaţi tari, dar şi pe dna Cristea care ar trebui să ştie, vorba şefului ei, decît un lucru: Dragnea nu trebuie să se ducă la restaurant unde n-are voie să fumeze, ci aduce la el pe moşie orice restaurant vrea, cu tot cu lăutari şi scrumiere.

Dar cel mai mare cadou adus de legea antifumat e panorama nesimţirii. Cine s-a găsit să nu doarmă de grija altora şi cine se bate pentru binele public? Parlamentarii! Acea colecţie uluitoare de plagiate şi şpăgi, aşteptată, la sfîrşit, de pensii speciale votate fără reţineri morale. Rămînînd o clipă umani, trebuie să admitem că parlamentarii aveau nevoie de serviciile de spălare pe care le aduce, în genere, legiferarea virtuţii şi, în mod special, legea antifumat. 

Cei ce au votat legislaţia antifumat îşi pot privi copiii în ochi şi le pot mărturisi cu limba încărcată de virtute: ştii, eu fur de sting în judeţ, mi-am votat pensie specială, nu sînt în stare să gîndesc cu capul meu, am stabilit prin lege că o turmă de oi poate fi păzită de cel mult un cîine, sînt semi-analfabet şi mă bat să scap de semi, am doctorat furat de pe net, dar am votat să nu se fumeze în public! Fii mîndru de mine şi urmeză-mi pilda! Să furi, să minţi, să iei şpagă şi să te baţi toată viaţa cu fumătorii! Corupţia ucide, prin urmare, fumatul trebuie lichidat!

Pericolul vine din altă parte. Din contactul îmbietor cu ipocrizia oficială şi corectă politic. Naivii noştri parlamentari îşi închipuie că au votat o lege şi gata. În ignoranţa lor efervescentă, parlamentarii nu ştiu că au deschis seria care impune dogmatismul public la modă. După răpunerea fumătorilor, aleşii noştri vor trebui să voteze şi alte odoare. Cine a votat, azi, mazilirea fumătorilor va trebui să voteze, mîine, consecvent căsătoria şi adopţia homosexuală, cota de doamne director şi cota de copii admişi în şcoli pe criterii etnice. Că doar aşa e în UE! Nu, dle Horia Crisitan? Legea antifumat va micşora numărul fumătorilor exact în măsura în care adoptarea formulei rom a redus delincvenţa printre concetăţenii noştri ţigani.

În plus, ce e mai sănătos decît să trăieşti într-un oraş fără fum? Se văd mai bine sex shop-urile! Bucureştiul, capitala europeană curăţată de viciu, menţine, în pardon de expresie, buricul tîrgului o salbă de sex shop-uri, de văzut şi de vizitat cu ţigarea stinsă, pe bulevardul principal. 

Una furăm, alta fumăm şi dăm scrumul pe fumători!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite