Un răspuns lui Moise Guran

Moise Guran dă astăzi nişte „pălmi“ USR-ului. „Pălmile“ sunt justificate de câteva motive. Am să răspund la două dintre ele pentru că sunt legate şi se explică una pe alta.

​Articolul il gasiti aici.

Prima idee cu care Moise mustră USR-ul este aceea ca partidul creează în exterior un spectacol dezolant, neprofesionist, de ceartă şi răzmeriţă. A doua idee este că USR a muşcat capcana Coaliţiei pentru Familie, a intrat într-o dezbatere care nu îi face bine şi nu face decât să legitimeze discursul anti-occidental al Coaliţiei. Ideile sunt legate şi am să încerc să răspund de ce.

USR a intrat în parlament unind oameni diferiţi care nu mai făcuseră până atunci politică în jurul câtorva idei, clare dar puţine. Anti-corupţie, stoparea furtului din bani publici, transparentizarea statului, responsabilitatea funcţiei publice, protecţia mediului. Acestea au format nucleul de idei care a reusit sa stranga in jurul sau destui de multi oameni care vroiau să se implice şi destul de multe voturi cât să creeze o breşă în actualul sistem politic închis şi să intre în parlament. Nicuşor Dan a avut atunci ideea că dacă am mări nucleul de idei şi am lărgi aria domeniilor pe care ne exprimăm am fi creat imparţiri ideologice în interiorul grupului şi am fi scăzut şansa de a intra în parlament. Nicuşor Dan spunea, şi majoritatea dintre noi am fost de acord cu asta, că suntem prea puţini ca să ne împărţim pe criterii ideologice mai fine. În retrospectivă a avut dreptate. Un mic partid liberal, un mic partid conservator şi un mic partid verde nu ar fi intrat niciunul în parlament. Unirea ne-a dat puterea şi am reuşit împreună să facem ceea ce ne-am propus.

Am ştiut toţi că intram în parlament ca grup eterogen unit numai de onestitate şi de dorinţa de a face bine. Dar ştiam şi că după ce vom intra în parlament va fi necesar să trecem printr-un proces de clarificare şi de extindere a ariei de domenii pe care ne vom exprima.

Modul în care a aparut şi se dezvoltă USR este un experiment. Este ceva nou şi pentru scena politică românească dar şi pentru scena politica internaţională. Nu avem multe exemple de unde putem învaţa. Disperarea românilor faţă de vechea clasă politică a fost atât de mare încât a dus la un experiment politic. Orice, doar onest să fie şi să nu îi mai mai vedem pe cei vechi. Comparăm USR cu ceea ce ştim deja şi arată prost din multe puncte de vedere. Comparăm discuţiile din interiorul USR cu şedinţele CPEx-ului PSD-ist şi părem certăreţi. Comparăm USR cu partidele din occident şi părem neprofesionişti.

Din exterior poate părea aşa dar din interior pare logic şi normal. Nici nu ar avea cum să fie altfel. Odată intraţi în parlament, ne-am lovit de teme pe care nu le-am abordat înainte de alegeri si ne-am dat seama ca nu suntem toţi pe aceleaşi poziţii. Se poate găsi un compromis fără a bloca dezvoltarea viitoare? Nu se poate şi atunci ar trebuie să ne despărţim? Nu ştim încă şi construim mecanisme prin care să decidem. E greoi şi neplacut dar e calea naturală şi corectă.

Exista şi în interiorul USR o obsesie a ţinutului discuţiilor în interior. Ştim că reflectarea în public a discuţiilor din interior în principal ca “certuri” ne-a facut rau. Şi atunci a aparut o reacţie inversă care spune ca orice discuţie despre viitorul partidului trebuie să se poarte doar în interior, pe un grup de facebook sau în şedinţe de filială. Dar în USR există o discrepanţă foarte mare între numărul de membri (1.500) şi numărul de votanţi (600.000). Viitorul USR nu poate fi decis numai în interiorul USR. Nu avem nici atât de mulţi membri încât să fie relevanţi pentru orice se întampla cu USR, nici mecanisme de discuţie şi consultare atât de bune. E aproape necesar că discuţiile să iasă în exterior pentru ca susţinătorii noştri să afle ce se întâmplă şi să poată influenţa asta. Ar fi greşit şi nedrept să ţinem totul între 5 membri.

Ca o paranteză: se discută foarte mult, în analizele politice “realiste” despre lupta de putere. De foarte multe ori, această luptă este prezentata prin prisma dorinţei orgolioase a unor persoane de a avea pur şi simplu puterea. Dar lupta pentru putere este esenţiala în politică şi, deşi luăm în considerare si orgoliul, este de foarte multe ori despre idei. Dacă crezi în ideile tale şi vrei ca ele să fie puse în practică, trebuie să ajungi la putere şi să le aplici. Trebuie să convingi membri, trebuie să îţi concurezi colegii şi trebuie să câştigi ca ideile tale să poată fi aplicate. Lupta pentru putere nu este în sine ceva indezirabil şi rau.

Ajung la a doua idee, capcana Coaliţiei pentru Familie. Ca sa ne opunem CpF prin ignorare trebuie intâi să cădem de acord ca CpF este ceva rău căruia trebuie să ne opunem. Trebuie să ne decidem că aceasta este reprezentanta unui discurs anti-occidental, e unei derive iliberale a politicii mondiale care acum loveşte şi România. Dar noi avem, în USR, membri şi reprezentanţi aleşi care considera legitim demersul CpF ba chiar îl susţin. Noi nu alegem acum care ar fi strategia cea mai bună de a anihila pericolul dogmatismului religios folosit politic, noi discutăm dacă CpF este un pericol sau nu. Diferenţa este imensă.

Îmi pare rau că din exterior părem nişte nepregătiţi care discută prea mult lucruri irelevante. În interior însă aceste discuţii sunt esenţiale şi grele. Dacă CpF este sau nu un pericol nu este o fiţă sau o obsesie maniacală (drepturile gay în speţă), este o discuţie despre multe altele. Vrea USR să fie partidul pro-european, liberal în sens larg, partidul care susţine o societate deschisă, liberă şi tolerantă şi care să se opună derivelor naţionaliste, izolaţioniste şi autoritariste sau vrea să ramana un ONG cu 3 teme, importante, nimeni nu neagă asta, care acceptă lângă el pe oricine atâta timp cât e onest, blocând însă orice altă dezbatere despre societate care ar putea diviza membrii? De decizia asta vor depinde toate celelalte.

Nu spun că pălmile nu sunt meritate. Sunt şi ajută bine în orice situaţie. Nu suntem profesionişti dar nici nu aveam cum să fim. Nu ştim ce vrem ca grup dar nici nu aveam cum să ştim. Acum aflăm şi aşa arată un grup de oameni care îşi descoperă identitatea. Poate e urât dar sigur e sănătos. Pe drumul ăsta putem să murim sau putem să ieşim cu un plan.