Aş produce, indubitabil, un şuvoi de vorbe aspre pe care, altminteri, primul om în Stat le-ar merita cu vârf şi îndesat după farsa cu desemnarea la plezneală a unui premier de paie, de câlţi, de mucava. A marionetei politice Florin Cîţu, învestit cu rolul de a eşua în misiunea ce i-a fost încredinţată numai de formă. Dar şi după ratata, molateca apariţie publică de joi seara, în cursul căreia s-a comportat de parcă ar fi fost Sidonia Drăguşanu. Scriitoarea altminteri de mult uitată care dădea, pe vremuri, la radio, sfaturi fetelor bătrâne şi neconsolate ori femeilor părăsite de cei cărora le încredinţaseră viaţa şi, vorba unui cuplet de Mihai Maximilian, interpretat cu mare har de Stela Popescu, „cecurile cu parolă”. În privinţa apariţiei de ieri, dincolo de redesemnarea d-lui Ludovic Orban, observ doar că dl. Iohannis a spus cam ceea ce a spus joi dl. Florin Roman, confirmând astfel ceea ce susţineam în comentariul de ieri. Şi anume că liderul liberal a fost în situaţia de a debita un text scris de alţii.

Nu spun şi nu scriu azi aproape nimic, din aceleaşi motive de prudenţă şi igienă intelectuală, nici despre preşedintele PNL, dl. Ludovic Orban. Care joi s-a dovedit un farsor, un egoist, un egolatru, iar mai apoi un laş, trimiţându-i să îi justifice lucrarea josnică, insultătoare la adresa românilor ba pe sărmanul parlamentar Florin Roman, ba pe etern ridicola Raluca Turcan. Care în apariţia ei de la Realitatea plus a comis erori de logică în serie (mă rog, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!) şi şi-a rearătat caracterul pe care, de altfel, îl ştiam de pe vremea când era pedelistă înfocată. Dl. Orban îşi reface forţele în autoizolare în Vila Lac 2 pe unde a bântuit odinioară celebrissima vedetă a cinematografiei Lica Gheorghiu.

Mă voi ocupa azi de sacrificatul domn Florin Vasile Cîţu. Cel căruia, din câte aflu, i s-a pus, probabil, vorba clasicului în viaţă Ion Iliescu, sula-n coastă spre a renunţa la ducerea la îndeplinire a misiunii de formare a unui nou guvern de care ţara are stringentă nevoie. Şi căruia partidul, Orban şi garda lui pretoriană nu i-au permis să facă ceea ce a făcut Grindeanu. Cum se aude că ar fi spus acelaşi domn Ludovic Orban, spre a-l  soma să renunţe la mandat pe cel care mai speră că ar putea rămâne ministru de Finanţe. Ca parte a unei tejghetăreli politice murdare ce se petrece la Bucureşti în aceste zile.

Dl. Cîţu care se tot laudă cu studii în străinătate (le-o fi având, dar Bacalaureatul în mod sigur nu l-a luat pe bune de vreme ce scrie pe facebook, „rămân la finanţe”, habar neavând că în respectivul context Finanţe trebuia scris cu majuscule) nu ştie oare că ştirea abandonului său a lăsat cu gura căscată toate oficiile diplomatice? Că ambasadorilor ţărilor occidentale din Capitala României le-a trebuit ceva timp să înţeleagă ce se întâmplă, cum se explică această succesiune de întâmplări absolut halucinante? Că încrederea în omul şi în finanţistul Cîţu s-a evaporat brusc, că nimeni, nici o bancă cât de cât serioasă, nici un for financiar internaţional nu îi vor mai împrumuta nu lui, ci României pe care va pretinde că o reprezintă nici măcar un euro fără a percepe dobânzi la cote maxime. Pe care nu le va plăti nici el, nici Iohannis, nici Orban, nici Turcan, ci le vor achita românii care au o asemenea clasă politică.

Desigur, întâmplările de joi au încheiat cariera politică a d-lui Florin Vasile Ciţu. Omul s-a dovedit un laş, o cârpă, o mobilă ce poate fi mutată, fără probleme, dintr-un  loc în altul. Un yesman, un ins total lipsit de consistenţă care se sperie şi de umbra lui, gata să admită orice umilinţă doar-doar îşi va putea păstra postul de funcţionar cu mânecuţe. Cu fiecare oră care trece, marioneta Cîţu oferă explicaţii din ce în ce mai infantile pentru laşitatea sa, pentru lipsa coloanei vertebrală. Cică s-ar fi retras ca să nu fie votat de PSD, de Tăriceanu, de Lia Olguţa Vasilescu. Cred că d-lui Cîţu ar trebui să i se reamintească zicerea cu tăcerea şi cu filosofia. Ca să nu devină de tot clovnul politic nr. 1 al României.

Numai că nu soarta d-lui Cîţu, acest George Demetru Ladima al vieţii politice româneşti, mă interesează pe mine în aceste zile. Ţara se confruntă cu o situaţie deosebită. Cea mai dramatică din cei 30 de ani scurşi de la revenirea la viaţa democratică. Pentru asta, pentru a face faţă la ceea ce ar putea să vină (vârful de sarcină al pandemiei cu noul coronavirus pare-se că se va înregistra la noi de abia în zilele care urmează)  avem nevoie de conducători, de guvernanţi cărora să le pese nu de funcţia lor, nu de orgoliul de doi bani al şefului lor de partid, ci de marea masă a cetăţenilor. În situaţia dată, ţării îi trebuia  rapid  un guvern înzestrat cu puteri depline. Joi erau create toate condiţiile să-l aibă. Din cauza unor indivizi precum Cîţu, Orban, Turcan, Iohannis nu s-a întâmplat ceea ce era firesc, normal şi responsabil. 

Fireşte, pentru asta PNL va plăti scump la viitoarele alegeri. Deocamdată, plătesc nemeritat românii.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro