Formula rectificărilor bugetare este neschimbată în ultimii ani.

În primul rând, se măreşte PIB-ul din pix, pentru ca deficitul, deşi cu cheltuieli în creştere, să nu treacă de 3%.

În al doilea rând se taie masiv bugetele unor ministere despre care se ştia de la început, de la votarea bugetului, că nu vor fi în stare să cheltuiască banii pentru investiţii. Se ia dintr-o parte şi se dă în alta, pe scurt de la investiţii, blocate oricum, la pensii şi salarii purtătoare de beneficii în anii electorali.

În al treilea rând, se spune sus şi tare că rectificarea este pozitivă şi se încheie capitolul.

Aşa a mers până acum. Dar, dintr-o dată, ALDE are probleme cu asemenea metode. Singura mare deosebire faţă de anii trecuţi, este că peste mai puţin de patru luni vor fi alegeri prezidenţiale.

Domnul Tăriceanu s-a gândit că ar avea o candidatură solidă, cu condiţia să fie sprijinit de forţa, logistica, organizarea, banii şi influenţa baronilor locali PSD. Era o socoteală destul de bună, dar nu pentru numiţii pesedişti. A pune maşinăria electorală să tragă pentru cineva din afara partidului nu e tocmai ceea ce îşi doresc liderii PSD, indiferent de taberele în care se află.

Mai adăugăm la reţetă scorul ALDE la europarlamentare şi lucrurile devin şi mai clare pentru PSD. De ce ar cheltui atâţia bani şi energie, dacă tot e să piardă alegerile?

Iar dacă pierd pe mâna doamnei Dăncilă, vor avea prilej să o facă răspunzătoare pentru tot şi să caute pe altcineva în loc, prilej de reîmpărţire a puterii în partid, ceea ce la PSD a devenit deja o obsesie. Până nu va mai rămâne nimic de împărţit.

Pe de altă parte, coaliţiile de guvernare nu au rezistat în campaniile electorale, cu atât mai mult cu cât partidele componente au candidaţi proprii la alegerile prezidenţiale.

Pierderea masivă a PSD în preferinţele electoratului ridică altă problemă pentru partenerul ALDE. Mai stă la guvernare? Cât timp? Pleacă? E pregătit să piardă plăcinta guvernării?

Dacă Iohannis câştigă al doilea mandat, e clar că PSD nu va mai rezista la Palatul Victoria până la alegerile parlamentare de anul viitor. Şi atunci de ce nu ar pleca de acum, desprinzându-se de PSD? Ar fi o carte de jucat pentru formarea unei noi majorităţi, în condiţiile în care ar fi nevoie de un alt guvern.

Supus şantajului, PSD ştie că, la limită, se poate desprinde de putere, cel puţin aparent. A făcut-o cu succes în timpul guvernării Cioloş. Atunci a condus totul din băncile parlamentului, cu secretarii de stat şi cu funcţionarii de rang înalt şi i-a culpabilizat pe „tehnocraţi“. O ieşire de la guvernare, ar fi o soluţie şi acum. Dar, nu e probabil ca preşedintele Iohannis să mai facă aceeaşi greşeală. O nouă guvernare ar putea însemna scoaterea PSD cu adevărat de la butoane, lucru greu, dar nu imposibil.

Deocamdată, ALDE a decis să practice jocul „şi la guvernare şi în opoziţie“. Victor Ponta s-a prins de la început şi nu a vrut să facă figuraţie în această scenetă, dovadă fâsâiala marii alianţe electorale ALDE-Pro România.