Reportaj. Ultima punere în scenă la Teatrul Nottara: semnături pentru Mircea Diaconu

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mircea Diaconu, actor cu aspiraţii de europarlamentar FOTO Adevărul
Mircea Diaconu, actor cu aspiraţii de europarlamentar FOTO Adevărul

Pâlcuri de pensionari au luat cu asalt, joi, Teatrul Nottara din Bucureşti, cu un singur scop: să-l susţină pe Mircea Diaconu în demersul său de a ajunge în Parlamentul European.

Imediat după ce şi-a anunţat intenţia de a candida la alegerile europarlamentare ca independent, actorul Mircea Diaconu şi-a îndrumat susţinătorii să meargă la Teatrul Nottara şi să-l caute pe „Cipi, băiat de aur“, responsabilul cu strângerea celor 100.000 de semnături, necesare pentru înscrierea în cursa către Parlamentul European. Joi, în cea mai frumoasă zi de primăvară, ne-am dus şi noi la Nottara.

La orele prânzului, holul strâmt al teatrului era burduşit cu doamne trecute bine de prima tinereţe, dar şi de domni ce s-au deplasat agale pentru a-l susţine pe actorul favorit. “Am venit să întrebăm de Cipi” a fost fraza rostită, în cor, de pensionari. Femeia de la casa de bilete, cea de la informaţii, dar şi alţi angajaţi ai teatrului improvizau, în grabă, câteva birouri direct în hol, unde oamenii să poată semna. Unul dintre angajaţi povestea, mândru, că a strâns peste 120 de semnături. “Numai eu am dat peste 10-12 formulare”, îi spune unei femei, care s-a declarat într-atât de interesată, încât a venit tocmai din Hunedoara pentru a-l susţine pe Diaconu.

“Crin e ţăcănit?”

În vreme ce oamenii treceau pragul teatrului cu privire hotărâtă şi pas şovăielnic, la un moment dat, una dintre angajate s-a apropiat de paznic şi i-a spus, încruntată: “Lucian, nu mai avem voie aici! E ordin de la DNA.”Femeia se referea, evident, la faptul că legea nu permite strângerea de semnături în holul unei instituţii publice. “Păi şi ce să facem? Hai să-i trimitem peste stradă! Pe băncile alea de vizavi”, i-a răspuns Lucian.

Zis şi făcut. În mai puţin de zece minute, mesele din lemn care serveau drept birouri au fost scoase din hol şi mutate de partea cealaltă a bulevardului Magheru, pe trotuar, în faţa băncilor proaspăt montate de primărie. “Pe aici! Mergeţi la bănci!”, a strigat una dintre angajate. Însă o doamnă supărată, cu o eşarfă roşie, şi-a exprimat, prompt, indignarea: “Nu au voie în instituţie? Efectiv nu înţeleg atitudinea lui Crin, e ţăcănit?”.

În cele din urmă, însă, ordinul se execută, iar grupul format din zece bătrânei simpatici a ocupat băncile, exact după indicaţii. Din timp în timp, câte o mână de pensionari  traversau greoi strada, îndrumaţi de paznicul care şi-a asumat rolul de ghid.

image

“Am buletinul lui Nicu”

La început, susţinătorii lui Diaconu au ocupat o singură bancă. Au aşteptat, cuminţi, să semneze, pentru că era criză de pixuri. Cei care au venit pregătiţi cu un instrument de scris s-au lovit de o  altă problemă neprevăzută: nu aveau suport pentru formular, motiv pentru care au scris unii pe spatele altora sau le-au iscălit în aer. Un singur bărbat, lăsând jena la o parte, a semnat pe un coş de gunoi şi s-a amuzat: “La gunoi cu nenorociţii ăştia, să vină şi oameni cinstiţi!”.  

În acest timp, un simplu trecător privea, curios, grupul adunat în faţa băncii şi întreba ce se petrece. “Semnăm pentru Diaconu, actorul! Haideţi!”,  îndeamnă o femeie, care scoate rapid, dintr-o plasă galbenă, un teanc de formulare. “Luaţi unul! Veniţi cu el mâine!”, îl îmbie, dar omul pleacă dezamăgit. “Credeam că ne dă ceva !“

Imediat, o femeie între două vârste, care purta o mapă cu acte, s-a aşezat pe banca de alături şi a început să-şi sune cunoscuţii, pentru a-i mobiliza. “Vezi că nu a dat voie la teatru, am fost vizavi, am dat semnătura, am luat şi telefonul doamnei cu tabelul. Dacă aveam datele tale, te treceam şi pe tine”, se oferă susţinătoarea lui Diaconu. “Hai că scot o hârtie.Vezi, dacă mai poţi să iei date, le dăm prin telefon. Am buletinul lui Nicu, am mai multe”, se mândreşte ea, fluturând în aer câteva cărţi de identitate.

“Dacă a câştigat la ANI, de ce nu şi la alegeri?”

Doamna Maria face parte dintre susţinătorii înfocaţi ai lui Diaconu. Povesteşte, pentru curioşi, dar şi pentru cea care îi întinde formularul să semneze, că a participat la multe proteste şi e scârbită de politică, dar iubeşte teatrul. Il compătimeşte, însă, pe Diaconu.

“Dacă eram candidat, muream ca în războiul din Crimeea”, oftează ea. Întrebată ce părere are despre problemele pe care Diaconu le are cu ANI, se revoltă subit. “Nu are niciun trecut, domnule! Nu are! Da, că a venit ANI şi l-a dat afară pentru conflict de interese! Dar ANI nu e în conflict de interese? Dacă la ANI a câştigat, de ce să nu-l laşi să câştige şi în altă parte?”, întreabă ea, retoric. Admite că îl votează dacă va strânge numărul necesar de semnături. Dar îl va strânge? “Eu cred că primeşte o sută de semnături!”, rosteşte doamna Maria, entuziasmată, fără a şti un mic detaliu : actorul are nevoie de o sută de mii de semnături. De alături, însoţitoarea sa, molipsită de optimism, a exclamat : “Să dea Dumnezeu să primească şi cinci sute! EBA ce a făcut? A făcut cafenelele din Dorobanţi. Dar omul ăsta a bucurat o ţară întreagă, dom’le”, încheie ea, emoţionată.

Susţinut de Romică Ţociu

Oamenii s-au mobilizat, mai întâi, în mediul virtual. Pe Facebook, actorul Romică Ţociu şi-a îndemnat cunoscuţii să îl trimită pe Diaconu la Consiliul Europei, în loc de Parlamentul European.

“Vă rog transmiteţi mesajul meu tuturor prietenilor dumneavoastră! Un buletin de Bucureşti la Consiliul Europei”, a scris Ţociu, pe Facebook, iar comentatorii au omis eroarea şi chiar l-au încurajat.Între timp, fiica actorului, Ana Diaconu, a creat o pagină de susţinere în care precizează că tatăl ei candidează independent, iar pagina e dedicată şansei sale “de a fii ales”. Greşeala gramaticală nu a fost însă sesizată de nimeni.

Drum lung până la Bruxelles

Dacă reuşeşte să strângă numărul necesar de semnături, drumul lui Diaconu până în Parlamentul European este la fel de lung. Pentru a obţine un mandat de europarlamentar, actorul trebuie să obţină „un numar de voturi valabil exprimate cel putin egal cu coeficientul electoral national.“ „Coeficientul electoral naţional reprezintă partea întreaga a raportului dintre numarul total de voturi valabil exprimate si numarul de mandate de parlamentari europeni ce revin României“, spune legea europeană. Pentru alegerile europarlamentare din luna mai, este estimată o prezenţă la urne de numai 25%, procent înregistrat şi în urmă cu cinci ani. 25% înseamnă aproximativ 4,5 milioane de votanţi. Dacă transformăm coeficientul electoral în voturi, vedem că Mircea Diaconu ar avea nevoie de aproximativ 140.000 de sufragii pentru a ajunge la Bruxelles. O altă ţintă greu de atins. Analizând compartaiv, Elena Băsescu, singurul candidat independent care a ajuns în PE a obţinut, în 2009, 204.000 de voturi, dar a avut în spate, neoficial, maşinăria de partid a PDL.

Probleme cu legea

Pentru a se înscrie în competiţia electorală, candidatura lui Mircea Diaconu trebuie să fie înregistrată de Biroul Elctoral Central. Însă candidatura fostului liberal nu ar trebuie să fie validată, pentru că justiţia se opune. Actorul nu are voie să ocupe o funcţie publică până în 2015, pe motiv de incompatibilitate, conform unei decizii din 2012  a Curţii Supreme.  În afara deciziei din 2012, mai există o altă decizie, luată de Curtea de Apel Bucureşti, în urmă cu o săptămână. Însă această sentinţă a fost dată pe un alt dosar, în care Mircea Diaconu a fost acuzat de conflict de interese şi nu schimbă cu nimic hotărârea Curţii Supreme din 2012, care i-a interzis să ocupe o funcţie publică timp de trei ani. Deci, până în 2015, Diaconu nu poate fi europarlamentar. Cu toate acestea, el strange semnături.

Citeşte şi:

Mircea Diaconu, achitat în dosarul privind conflictul de interese. Ponta îi urează succes la europarlamentare

Conflict PNL-ANI. Liberalii îl vor pe Mircea Diaconu europarlamentar. Inspectorii de integritate susţin că actorul nu poate candida

   

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite