Triumful societăţii civile asupra penalilor de partid

Dezamăgire mare, imensă în rândul politicienilor penali de mare calibru ca şi printre jurnaliştii şi analiştii cu tarife mari care le servesc drept slugi acestor homunculi. Pe la televiziuni gen Antena 3, România tv, de ceva vreme b1tv şi, spre totala ei ruşine, TVR 1, miercuri seara a fost ba doliu, ba mimarea spiritului de revoltă, ba neputinţă.

S-a revoltat până şi Traian Băsescu, autorul unei incalificabile postări pe contul său personal de facebook. Fostul preşedinte al României, care şi-a bătut în folos propriu de Constituţia României, sare în apărarea a ceva ce a încălcat sistematic, nerevenindu-şi din şocul condamnării amicei lui întru fărădelegi, numita Udrea Elena.

Ce mai? Ticăloşia nu suportă să piardă partida fără să se dea în spectacol, să-şi ridice poalele-n cap ori să scrie un editorial kilometric, ilizibil, aşa cum a făcut zisul maestru Ion Cristoiu.

Ministrul Justiţiei, dl. Tudorel Toader s-a mulţumit să susţină miercuri, vreme de vreo 45 de minute, un curs universitar de Drept constituţional. Curs altminteri destul de mediocru. Ce să-i faci? Omul nu are charismă, nu ştie ce e aceea retorică, e ignorant la capitolul strategii argumentative. A mai formulat el şi o seamă de avertismente, a spus că afacerea evaluării procurorului general al României şi al şefei DNA nu este definitiv încheiată, că poate fi oricând reluată, dar că pentru moment dl. Augustin Lazăr şi Laura Codruţa Kövesi rămân în posturile lor de decizie. Fiindcă nu este momentul. Acesta este esenţialul, restul nu sunt decât vorbe.

Nici nu se putea ca decizia de miercuri să fie altfel. Chestiunea evaluării şi, eventual, a demiterii domului Lazăr şi a doamnei Kövesi reprezintă o afacere eminamente politică. Şi orice calcul cât de cât inteligent, făcut cu capul pe umeri, arăta că atât pentru dl. Liviu Dragnea, care are mari probleme în PSD tocmai fiindcă partidul este văzut prost la nivel european, în familia politică din care face parte, din cauza Ordonanţei 13, cât şi pentru dl. Sorin Grindeanu riscurile ar fi fost incomensurabile. Că dl. Dragnea a făcut ieri pe bărbatul şi a ironizat povestea cu monitorizatul procurorilor este o simplă stratagemă. Pe care nu o cred nici curcile din Alexandria. Oraşul care a dat ţării un asemenea geniu.

De altminteri, atât dl. Grindeanu cât şi dl. Dragnea s-au abţinut să facă declaraţii aventuriste în perioada în care povestea evaluării şefii Marilor Parchete a ţinut afişul, postul de gurist şef şi penibil revenindu-i lui Călin Popescu-Tăriceanu. Ins care, în ceasul socotelii finale, rămâne cu costumele Armani, cu buzele umflate şi acoperit de un imens ridicol.

Era în afara oricărei logici politice ca dl. Tudorel Toader, dl. Grindeanu şi dl. Dragnea să se fi jucat cu focul. Sunt aproape sigur că dacă s-ar fi procedat la formularea unei cereri de revocare a d-lui Lazăr şi a doamnei Kövesi, România ar fi avut parte de manifestaţii de stradă încă şi mai consistente decât cele declanşate în seara de 31 ianuarie, după adoptarea pe furiş a Ordonanţei ruşinii. Plus un conflict constituţional între Guvern şi Preşedinte, conflict pe care, oricât de valet credincios ar fi dl. Valer Dorneanu, tare i-ar fi fost greu să îl soluţioneze în favoarea sponsorilor săi politici, fără a arunca total în penibil şi derizoriu Curtea Constituţională a României.

În decizia anunţată miercuri de dl. Tudorel Toader văd efectul şi victoria extraordinarului spirit civic de care au făcut dovadă cei ce au ieşit în stradă în frig, în plină iarnă. Spunându-le cum nu se poate mai clar actualilor guvernanţi ai României, dar şi jalnicului Traian Băsescu, că votul, majoritatea parlamentară nu le dau sub nici o formă dreptul să îşi bată joc de Statul de drept şi de democraţie.