Tricoul anticonstituţional şi mândria de a fi român

Mai nou, Curtea Constituţională va trebui să se ocupe de tricouri şi să rezolve “dilema”: e sau nu încălcare a Constituţiunii faptul că preşedintele poartă un tricou cu însemnele unui partid? Încă un pas pe calea degradării fără limite a politicii româneşti.

Scandaluri apar peste tot, iar campaniile electorale sunt perioade în care nu li se “iartă” nimic adversarilor politici. Şi în SUA, şi în ţările occidentale, în timpul campaniilor electorale se sapă adânc în biografiile adversarilor politici şi se taxează fiecare greşeală, vorbele se umflă, iar spiritele se încing. La noi însă, dată fiind calitatea proastă (din punct de vedere moral şi cultural) a multor politicieni, se ajunge repede la insulte şi mojicii. Sau, după ce inventarul cuvintelor grele – corupţi, mafioţi etc. – se epuizează fără mare efect (căci, din păcate, publicul s-a obişnuit cu ele), se trece la “dispute” pe subiecte derizorii.

De câteva zile, se consumă energii enorme pe două teme de doi bani: saltul cu paraşuta al Elenei Udrea şi tricoul cu simbolul PMP al preşedintelui Băsescu. Pornind de la aceste două mărunte exemple de PR politic cam primitiv, s-a ajuns la propunerea de suspendare a preşedintelui. Care, la rândul lui, răspunde ţâfnos: “mă îmbrac cum vreau, în timpul liber, pe plajă, mă fotografiez cu cine vreau”. (Bun, şi nu poate păstra pozele de timp liber în albumul de familie?).

Despre ce vorbim? Ce fel de campanie electorală e asta? Şi ce fel de politică? Sigur, ar trebui să fim deja “vaccinaţi”, mai ales în privinţa conflictelor dintre preşedinte şi premier, care sunt o stare permanentă a “naţiunii”. Dar parcă era vorba, totuşi, de alegeri pentru Parlamentul European. Iar campania PSD e centrată pe “mândria de a fi român”. În patriotismul de campanie nu intră şi o minimă civilitate? “Mândria de a fi român” nu înseamnă să găseşti alte mijloace de luptă politică decât băşcălia permanentă şi jignirea adversarilor? Se pare că nu. Iar “strategiile” de campanie par construite pentru a-i descuraja să voteze pe oamenii dotaţi cu bun-simţ, cu inteligenţă şi cu raţiune. Sunt chemaţi la vot doar cei în care a dat roade propaganda deşănţată axată pe defăimarea adversarilor. PSD mai zice că vrea să trimită în Parlamentul European “oameni puternici, care să apere România”. De cine? Nicio lege europeană nu ne poate apăra de mojicie, prost gust şi miştocăreală de doi bani. Nimeni nu ne poate apăra de ridicol. Căci a relua acum subiectul suspendării preşedintelui, când oricum mai are doar câteva luni de mandat, e de un ridicol total. Şi a pune Curtea Constituţională să facă dintr-un tricou o temă de drept constituţional e un semn de neseriozitate politică şi instituţională.

Prezenţa la vot va fi, aşadar, foarte scăzută. Nu numai pentru că miza alegerilor europene nu e înţeleasă de foarte mulţi, dar şi pentru că o mare parte a alegătorilor e scârbită de nivelul tot mai scăzut al politicienilor. În Parlamentul European vor ajunge, desigur, şi unii oameni serioşi. Dar nu ne va ajuta cu nimic: în instituţiile europene se ştie deja că România e o ţară neserioasă, în care politica se bazează pe trăncăneală la televizor. Iar din această fundătură nu vom ieşi prea curând.