Trezeşte-te şi umblă/votează, cetăţene!

La rece vorbind, dacă ne luăm după sociologi, e greu de întors trendul. Sociologii, cei de bună credinţă şi cei de „casă”, ne aruncă câte o găleată cu gheaţă, să ne revenim din reverii electorale. E şi bine, e şi rău. Oricum ar fi, de data aceasta, cetăţene!, oricât de la limită ar fi schimbarea prin simplul tău vot, nu mai ai nicio scuză. Dacă stai acasă, România va deveni oficial o republică parlamentară penală.

Cifrele au ceva implacabil în ele. Iar dacă discuţi cu un sociolog îţi va pune pe masă calcule pe care nu ai avea cum să le conteşti, îţi poate explica cu argumente că oricât de multă speranţă ai avea, nu ai cum, matematic, să faci schimbarea prin simplul vot. Şi asta pentru că maşinăria PSD funcţionează aproape perfect. Aşa ţi se spune de fiecare dată, la ultimele cicluri electorale. Nici măcar argumentul tău suprem, sentimental, naiv-electoral, pe care îl consideri ultim, şi anume că ceva s-a schimbat în mentalitatea alegătorului, desigur abia sesizabil, nu pare a-i mişca pe cei care operează cu date sociologice, cu dinamica grupurilor şi alte concepte specializate.

Când vreau să îmi revin din euforia speranţei electorale, citesc analizele sociologului Barbu Mateescu, în a cărui onestitate cred. Analizele sale sunt de o fineţe chirurgicală. Cu toate astea, cred în elementul emoţional mult mai mult decât în schemele cu cifre. Şi asta pentru simplul fapt că materia de bază a sondajelor şi analizelor sociologice este omul. Ce deosebeşte o cifră de un om? Cifrele astea pe care ni le pun pe masă sociologii sunt post-operatorii. Ele sunt o concluzie a unei situaţii. Desigur ele proiectează posibilulul. Da, posibilul, probabilul. Omul, alegătorul, cetăţeanul, nu e o maşinărie electorală cu buton.

Votul e emoţional, sentimental. Alegătorul are în minte chipuri, interacţiuni - dacă le-a avut cu cel pe care îl votează, e mânat de sentimente. Alegătorul nu e singur. El există într-o masă. Masa asta de oameni e emoţională, un amestec de sentimente. Un corpus social, electoral, care acţionează, în situaţii date, precum un organism. Cu sentimente. Care sunt acele sentimente astăzi? Furie, dezamăgire, dezgust, speranţă, disperare, indignare.

Desigur, s-ar putea aduce argumente şi despre captivitatea electoratului, despre lucrătura perversă şi insidioasă a manipulării, despre mesajele negative, de subliminal, de pervertire a mesajului, de reţeaua administrativ-teritorială care este tot o formă de captivitate electorală, despre şantajul electoral, de vid de credibilitate, de anomie socială, şi deja oboseşti doar gândindu-te la această listă care poate continua. O listă neagră care îl ţine acasă pe alegător. De fapt, lista asta neagră a argumentelor pentru care nu ar avea rost să mergi la vot este parte a strategiei celor care vor să menţină monopolul politic. Media aservită, mogulizată, exacerbează problemele sociale reuşind să creeze o atmosferă apăsătoare, de război informaţional, de paranoia, de sufocare, urmărind reacţia firească într-o asemenea situaţie creată - alegătorul întoarce spatele şi se izolează în lumea lui personală, refuzînd implicarea civică. Nimic constructiv, ci lucrând murdar, în slujba clienţilor poltici, media aservită sufocă spaţiul public cu un spectacol al jurnalismul penal, vândut, negativ, vulgar, discordant, maladiv, care în fapt alienează societatea.

Cetăţenii par a înţelege că politica îi priveşte pe fiecare, că are legătura cu viaţa de zi de zi, cu aspiraţile fireşti ale cetăţeanului, cu interesele lui.

Şi totuşi ceva s-a schimbat în ultimii ani. Anul 2012 a schimbat ceva. Tot ce urmat verii lui 2012 a schimbat câte puţin mentalul colectiv, obiceiurile electorale. Desigur, sociologii vor putea aduce cifre în discuţie, dar ceva esenţial s-a schimbat. Se fixează cultura protestului, au apărut formaţiuni politice noi, chiar dacă rând pe rând au fost absorbite, ori au făcut implozie, există mişcare în zona organizaţiilor politice noi. Partidele mari, precum PSD, sunt obligate să ţină cont de noii veniţi, chiar şi dacă o fac doar la nivel declarativ, ironizând şi sfidând politic. Lucrurile sunt în schimbare. Iar lecţia lui noiembrie 2014 şi cea a protestelor de după Colectiv au schimbat fundamental un mod de a privi politica. A dat curaj unor cetăţeni să încerce să schimbe, să construiască noi organisme politice, să schimbe un mod de face politică, de raportare la politică. Şi esenţial e faptul că cetăţenii par a înţelege că politica îi priveşte pe fiecare, că are legătura cu viaţa de zi de zi, cu aspiraţile fireşti ale cetăţeanului, cu interesele lui.

Spectacolul grotesc pe care îl vedem pe posturile de ştiri este menit să îl îndepărteze pe cetăţean de vot, de civism. Suprasaturaţia de politicieni penali, de stridenţe, de discurs politic electoral centrat pe scandal, pe problemele personale ale politicienilor corupţi, îl scârbesc şi îndepărtează pe cetăţean pentru că în acest bâlci televizat nu se aud problemele lui. În asta constă perversitatea acestei strategi de păstrare a monopolului politic. Cu cât votează mai puţini cetăţeni cu atât monopolul Sistemului transpartinic este mai sigur. Tocmai de aceea, spargerea acestui monopol este posibilă doar dacă cetăţenii se mobilizează şi votează în număr mare.

Dragă alegătorule, nu mai ai nicio scuză de data aceasta. Se poate face o listă de oameni oneşti care şi-au asumat riscul şi vor să schimbe faţa Românei împreună cu tine, cu ajutorul votului tău. Culmea e că, spre deosebire de alte dăţi când ni se serveau nişte falsuri, acum sunt oameni cu CV-uri remarcabile, cu cetăţeni care n-au activat în zona politică, cu oameni care nu şi-au umflat conturile personale cu bani de la bugetul de stat. Taberele sunt foarte clare.

Dragă alegătorule, nu mai ai nicio scuză de data aceasta.

Dacă vei sta acasă, vei privi televizorul, vei fi într-o mică vacanţă pentru că ai tot dreptul, munceşti toată săptămâna, sau vei face probabil vizite la prieteni şi vă veţi încuraja unii pe alţii că politica e o mizerie, că nu vreţi să aveţi nicio legătură cu ei, că sunt tot ei, sau dacă seara te vei trezi spunând: ah, am uitat, azi au fost alegerile?! lasă că nu-i bai, atunci eşti complice la transformarea României în republică parlamentară penală. Cum poate fi altfel decât penală dacă prin lenea ta vei asigura accesul la puterea pentru cea mai nocivă alianţă PSD-ALDE? Pentru ei este îndeajuns să voteze alegătorii lor captivi electoral.

Dacă însă tu îţi scoţi responsabilitate civică din dulap, de acolo de la naftalină de unde o ţii de atâtea cicluri electorale, s-ar putea să întorci mersul lucrurilor. Altfel, nevotând, preşedintele PSD, condamnat penal, va face alianţă cu alţi corupţi, iar tonul muzicii îl va da un personaj politic condamnat penal. După cum desigur observi, nu face pe naivul!, există o mare alianţă a politicienilor corupţi, altădată duşmani, care sunt disperaţi să menţină monopolul politic. Vor reuşi, dacă tu stai acasă. Alege ce vrei să fii: cetăţean liber sau complice cu cei care vor să transforme România într-o Republică parlamentară a penalilor.