Traian Băsescu – Un „fost” de maximă toxicitate
0
Steaua norocoasă a d-lui Traian Băsescu a început să pălească cu câteva luni bune înainte de ziua de 21 decembrie 2014, atunci când domnia-sa a părăsit Palatul Cotroceni.
Începuturile extincţiei s-au manifestat de îndată ce viitorul fost preşedinte al României a pus în cui mai abitir decât până atunci Constituţia. Când nu s-a mai străduit defel să mimeze echidistanţa şi îndeplinirea misiunii de garant al echilibrului democratic. Totul pentru a asigura randament maxim şi succes absolut misiunii autoasumate de agent electoral al doamnei Elena Udrea.
Realimentarea energiilor astrului prezidenţial ca şi cele ale fostului preşedinte însuşi, operaţiune ce ar fi fost de aşteptat să se întâmple în decursul celor câteva săptămâni de tăcere pe care chiar domnia-sa şi le-a autoacordat, pare să fi eşuat. Din 16 februarie 2015, ziua în care dl. Băsescu a reapărut pe ecranele televizoarelor, asistăm la o suită de reprezentaţii de proastă calitate ce îl drept protagonist pe fostul preşedinte. În fiecare dintre aceste spectacole dl. Băsescu dă semne că a fi dornic să rescrie şi să joace în cel mai lamentabil chip cu putinţă o adaptare personală şi de prost gust a piesei lui Matei Vişniec Angajare de clovn.
Numai că nimic nu îi mai iese fostului preşedinte. Nici măcar autoparodierea. Nici măcar glumele de prost gust. Glume de marinar stătut pe care în cei zece ani de mandat, Traian Băsescu le-a transferat din porturile prost luminate şi locurile de bişniţăreală în care s-a consumat în anii ceauşismului vasta lui activitate anticomunistă şi escala cu cântec în biroul mustind de elenaceauşism şi securism de la Anvers, tocmai la Palatul Cotroceni. Glume rostite de la tribuna Administraţiei Prezidenţiale, cu însemnele Statului şi ale UE alături.
La începutul lunii februarie, cu ocazia participării la parastasul numit congres al PMP, dl. Băsescu a declarat că va ieşi la luptă spre a-şi apăra mandatele. Or, din 16 februarie încoace nu mandatele şi le apără fostul preşedinte, ci pe doamna Elena Udrea.
Coroborate cu denunţurile şi autodenunţurile pe care le fac zilnic preacinstiţii colaboratori de până mai ieri ori vechii oameni de casă ai d-lui Băsescu, declaraţiile tot mai puţin controlate şi din ce în ce mai iresponsabile ale domniei-sale contribuie la compromiterea definitivă a fostului preşedinte. Căci nimic din ceea ce am crezut că ar fi fost adevărat în cei zece ani de mandat ai d-lui Băsescu nu mai stă în picioare. Nici lupta anti-corupţie, nici asigurarea independenţei justiţiei, nici depolitizarea serviciilor secrete, nici consolidarea Statului de drept.
Totul se dovedeşte a fi fost o simplă mascaradă cu excesivă butaforie pentru credibilizarea căreia au fost identificaţi şi sacrificaţi câţiva corupţi care apoi chiar au fost trimişi în judecată şi au fost condamnaţi exemplar. Cu toţii recrutaţi exclusiv din rândul duşmanilor ori numai al neprietenilor d-lui Băsescu.
O mascaradă în care s-au adoptat prin asumarea răspunderii guvernului Boc, o marionetă a Cotroceniului, Codul penal şi Codul de procedură penală pe care acum, de la tribuna Parlamentului, puşcăriabila Elena Udrea le cataloghează a fi proaste. Şi de care puţin le-a păsat celor ce au continuat, perfecţionat şi desăvârşit într-un mod propriu operaţiunea „bani pentru partid” patentată de Adrian Năstase. Operaţiune ale cărui drepturi de autor i-au fost plătite acestuia cinstit, în binemeritaţi ani de închisoare.
Un carnaval al nebunilor în care serviciile secrete şi şefii acestora au făcut sluj în faţa Şefului Statului numai şi numai fiindcă directorii lor şi adjuncţii acestora ştiau foarte bine că dl. Băsescu îi poate demite oricând, cu voia sau fără voia Parlamentului. Deşi această voie presupunea oarecare eforturi. Aşa cum însuşi dl. Băsescu a admis marţi seara, invocând dandanaua concedierii declanşate şi în ultimul moment stopate a generalului Florian Coldea. O demitere ce ar fi trebuit să se petreacă doar fiindcă prim-adjunctul SRI ar fi îndrăznit să se apropie de obiectivul interzis pe nume Elena Udrea.
Privesc defel ca la teatru ceea ce se întâmplă în aceste zile şi îl văd pe dl. Băsescu înfierând procurorii mult prea sensibili la denunţuri şi apărându-i pe miniştrii corupţi. Plângându-i şi încercând să-i scoată la vopsea. Devenind, cum bine spunea Dan Tăpălagă, bodyguardul penalilor. Observ că între pensionarul cu vilă de protocol Traian Băsescu şi şomerul de lux Adrian Năstase, acel Adrian Năstase care în 2002 declara că nu crede în arestările de vineri seara, nu e nici cea mai mică diferenţă calitativă. Doar una cantitativă, dată de anii petrecuţi de cel de-al doilea la puşcărie.
Am sentimentul că vreme de zece ani România a fost condusă într-un stil mafiot de o puritate absolută, iar cetăţenii săi păcăliţi şi minţiţi ca nimeni alţii. Că lor, românilor, Băsescu şi banda lui le-au rezervat doar rolul de cobai. Realizez că numai o singură dată nu a spus neadevăruri dl. Băsescu. În cursul dezbaterii finale pentru prezidenţialele din toamna anului 2004, atunci când a invocat blestemul căzut asupra României. Un blestem ce a făcut ca cetăţenii ei să aleagă între doi foşti comunişti. Voturile au vrut ca dl. Băsescu să câştige alegerile şi locul de unde el şi favoriţii săi şi-au făcut mendrele. Pe socoteala şi în detrimentul poporului. Întru fericirea şi prosperitatea lui Băsescu, Udrea, Boc, Pinalti, Cocoş, Sandu, Iacob-Ridzi. Care sunt ori care ar cam trebui să se pregătească pentru lungi stagii la închisoare.
Acum dl. Băsescu nu mai are decât statutul de fost preşedinte. Pentru mine, el este însă mult mai puţin decât atât. Dl. Băsescu înseamnă nu un fost preşedinte, ci doar un fost. Un fost şi atât. Adică un zero absolut. Mai penibil decât „fostuleştii” satirizaţi grosier acum aproape cincizeci de ani de literatura realist-socialistă. Mai jalnic şi nemeritând nici cea mai mică doză de consideraţie. Dar căruia, prin efectul legii, şi din impozitele plătite de mine i se asigură casă, pensie şi protecţie.
Tare mă tem însă că, fie şi redus la condiţia de nimic moral, dl. Băsescu funcţionează asemenea unui produs nociv de maximă toxicitate.
Se încarcă comentariile...
