Mai ştiu şi că ar fi degeaba să te întreb dacă nu ţi-e milă de poporul ăsta pe care l-ai minţit, pe care l-ai furat, pe care l-ai umilit, pe care l-ai făcut de râs în toată lumea. Şi aici răspunsul mi-e evident. Poporul, pentru tine, există doar ca să ai tu ce prosti şi ce fura.

Mi-a trecut prin minte să te întreb dacă te-ai gândit măcar o clipă că vei rămâne în istoria acestei ţări ca premierul dovedit că şi-a furat teza de doctorat. Ca premierul judecat pentru corupţie. Ca premierul care a dat o lovitură de stat. Ca premierul care a condus ţara asta numai prin minciună, prin jaf, prin glumiţe proaste, pe care le mai auzim doar la băieţii de cartier. Ca premierul care a reuşit să scoată în stradă, împotriva lui, zeci de mii de oameni ajunşi la limita disperării, a suferinţei, oameni scârbiţi de cei ca tine şi ca toată mafia ta.

Ştiu că pentru tine vestea că eşti doar încă un plagiator dovedit care s-a cocoţat în cele mai înalte funcţii în stat e nimic. E o vrăjeală, aşa, de doi lei. E o hachiţă a unor tehnocraţi care, desigur, vor să te denigreze. Care nu vor să vă lase pe tine şi pe puşcăriabilii şi puşcăriaşii tăi să furaţi cum aveţi chef tot neamul ăsta. E un moft al unor românaşi care, ca nişte proşti rataţi ce credeţi că sunt, mai speră că-n ţara lor se poate trăi, se poate munci, se poate învăţa şi fără să furi.

Ţi-am citit inepţiile de pe Facebook, scrise după ce, în sfârşit, s-a confirmat şi oficial ceea ce mulţi, foarte mulţi dintre noi ştiam deja de patru ani. Că ţi-ai furat teza de doctorat şi că, acum, va trebui să ţi se retragă acest titlu, care te-a ajutat să furi şi alte lucruri. Ca, de exemplu, cât tupeu!, să fii cadru didactic universitar. Sau să intri în Barou, ca un doctor în Drept ce ai minţit că eşti.

Nu mă aşteptam nici acum, după ce a devenit clar pentru toată lumea că eşti doar un Dottore inventat, să ai bunul-simţ elementar şi să îţi ceri iertare în faţa acestei ţări pe care, ca un blestem, ai condus-o. Sau, cel puţin, să bagi capul în pământ, să te ascunzi în prima văgăună pe care o găseşti, să nu te mai arăţi în faţa propriului neam. Ba chiar mă aşteptam să faci mişto, să vii cu glume proaste, aşa cum eşti învăţat să faci printre interlopii tăi din partid. Să vii cu explicaţii de politruc ratat. Să inventezi tâmpenii. Să dai vina pe alţii. Să faci, ca orice neocomunist şcolit de comunistul Iliescu, joculeţe perverse şi penibile, doar-doar mai uită poporul de hoţia ta.

Dar, ghici ce? Poporul ăsta pe care tu şi cu mafia ta l-aţi călcat în picioare nu e plin doar de politruci, de lipitori de afişe, de pilele baronilor, de golănaşii infiltraţi, de zeci de ani, în toate cămeruţele instituţiilor de stat. Poporul ăsta de care ţi-ai bătut joc nu înseamnă doar nişte amărâţi vânduţi pe o sticlă de ulei. Poporul ăsta nu e plin de imbecili care, pentru un post călduţ la vreun ghişeu, sunt în stare să-şi vândă tot neamul. Poporul ăsta nu înseamnă doar nişte corupţi ca tine şi ca prietenii tăi alături de care ai nenorocit toată ţara. Poporul ăsta nu e doar ceea ce vezi tu în cercul tău de mafioţi, unde totul se poate cumpăra. De la doctorate la conştiinţă. Poporul ăsta nu e format doar din piţipoance cu silicoane cumpărate de nişte golani în costume Armani, luate cu bani furaţi de la stat. Poporul ăsta nu e tot, aşa cum crezi tu în mintea ta defectă, prost şi lipsit de valori, de inteligenţă, de credinţe în ce e drept, în ce e bun.

Din poporul ăsta, tovarăşe Ponta, a mai rămas ceva. A mai rămas coşmarul tău. Coşmarul tău şi-al mafioţilor ca tine. Au mai rămas ei. Minunaţii aceia de care îţi e teamă. De care vă e teamă. Au mai rămas visătorii care nu vă lasă să furaţi chiar toată ţara. Naivii care nu vor, la naiba!, să se vândă, niciodată, pe nimic. Nebunii care mai bine mor decât să-şi înhăiteze sufletele, minţile cu ale voastre. Au mai rămas unii care cred că pot scăpa neamul ăsta de toate scursurile societăţii, aşa ca tine, ca voi.

Au mai rămas cei pentru care principiile - principiu, ce cuvânt imposibil pentru tine, nu? - sunt mai presus de bucata de pâine. Pentru care credinţele - nu ştii ce-s alea, nu? - în ce-i drept şi ce-i sfânt nu pot fi clintite vreodată de niciun politruc. Au mai rămas unii care, oricât le-ar fi de greu, oricât de multă dezamăgire ar înghiţi, oricâtă bataie de joc ar îndura din partea ta, din partea voastră, oricât de greu le-ar fi să mai găsească dreptatea, o caută, în fiecare clipă, până o găsesc. Au mai rămas idealiştii aceia care vor să trăiască frumos în ţara lor, care vor să-şi crească şi copiii, tot frumos, în ţara lor. Au mai rămas, spre disperarea ta şi-a mafioţilor ca tine, oamenii aceia extraordinari peste care nu veţi trece. Nu veţi trece nici dacă ar fi ca singurul lucru pe care noi, oamenii de care îţi povestesc, l-am mai face în viaţa asta ar fi acela să scăpăm ţara de voi.

Înţeleg, tovarăşe Ponta, că ai chef de glume. Văd că te amuzi, în legea ta, pe Facebook. Şi ne promiţi că te ocupi să-ţi tragi un doctorat în tehnocraţi. Păcat, n-ai înţeles nimic. Nimic din ce te aşteaptă mai departe. Nimic din ce vă aşteaptă pe voi, toţi mafioţii acestei ţări, în continuare. Dreptatea abia a început. That, Dottore, will be fun!