Toleranţă zero faţă de partidele politice în chestiunea Basarabiei
0
Un apel public către partidele politice, la dialog şi la acţiune! O să vă povestesc în acest articol cum am ajuns ca pentru nişte afişe să fim amendaţi cu 10.000 de euro de către doamna Firea, cum funcţionează cenzura în societatea românească şi cum, atunci când primesc ordine, parlamentarii români nu mai răspund la telefoane. Pentru că, nu-i aşa, în campanii electorale sunt primii, iar când vine vorba de ţinut de promisiuni, sunt ultimii.
Subiectul Republicii Moldova este unul care incomodează, care caută să fie băgat sub preş şi care nu este unul de bonton în rândul aşa-zisei elite care conduce societatea românească. O elită transpartinică, în care, când camerele se închid, duşmanii devin cei mai buni prieteni, indiferent că sunt de la PSD, PNL, ALDE, PMP sau chiar USR.
Povestea începe astfel... În urmă cu un an, sătui de evitarea tematicii reîntregirii naţionale, am făcut un marş al Unirii în Bucureşti. Marşul nu a fost autorizat conform cererii noastre şi abia după un protest în faţa Primăriei Generale am primit asigurări din partea viceprimarului Bădulescu că vom putea urma traseul solicitat. Din păcate, presa, poate ocupată, poate cointeresată financiar, nu a relatat despre episod. Numai cei de la EpochTimes au făcut-o, aici. Probabil interesul doamnei Firea era să ne ţină în faţa Guvernului, loc unde noi puteam dialoga cu un prim-ministru care într-o lună îşi termina mandatul şi nu reprezenta o miză reală.
Opinia publică a fost trezită şi şocată când am fost săltat eu de pe stradă de câinii de pază ai democraţiei, jandarmii români. Tot eram întrebaţi de ce nu am respectat traseul marşului: noi am primit asigurări că vom fi lăsaţi să revenim în Piaţa Universităţii. A ieşit un circ televizat de trei zile, în care am reuşit să obţinem totuşi dialogul dorit cu toate partidele politice care aveau să fie concurenţi electorali o lună mai târziu. Cu promisiunile de rigoare...
Totuşi, un preţ cam mare (tăvălirea noastră mediatică, în care am ajuns inclusiv eu! să fiu numit om al PSD-ului) pentru nişte promisiuni care astăzi ajung să fie nerespectate.
Primăria contraatacă
Nu mare ne-a fost surpriza când ne-am trezit, ca entitate juridică - PLATFORMA UNIONISTĂ ACŢIUNEA 2012, cu 10 amenzi, fiecare de câte 1.000 de euro, semnate de doamna Firea. Vina noastră este că am fi lipit afişe cu anunţul manifestaţiei în locuri interzise. Pentru aceeaşi faptă, 10 sancţiuni identice! NOTA DE PLATĂ: 10.000 de euro!
Amenzile sunt cât se poate de reale şi vor reprezenta subiectul unei conferinţe de presă săptămâna viitoare, pe care o vom susţine alături de avocaţii care ne ajută să încercăm să scăpăm de ele. Avem astăzi 10 procese pe rol, câte unul pentru fiecare amendă. Această formă de represiune din partea Primăriei reprezintă un atac la libertatea de exprimare şi nu o vom lăsa nepedepsită. Cred că vă imaginaţi ce înseamnă pentru noi suma de 10.000 de euro, care ni se impută astăzi să o plătim.
Iar asta de la domnii din partidul în care se vorbeşte despre MÂNDRIA DE A FI ROMÂN... Se dau milioane pe afişe cu centenarul şi pe site-uri pe care nu intră nimeni, iar noi suntem puşi să plătim?
Cu răbdarea treci Prutul?
De anul trecut până acum ne-am înarmat cu răbdare şi am zâmbit frumos. În ciuda zâmbetului nostru, nimeni din Guvernul Grindeanu nu a dorit să dialogheze pe tema Reîntregirii. Nici Guvernul Tudose nu a venit cu o schimbare de atitudine, deşi 130 de organizaţii au format, între timp, la Parlamentul României, pe 20 august, Alianţa pentru Centenar. Ce s-a întâmplat cu adevărat este că, fără să ceară expertiza mediului asociativ, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a copiat identic unele proiecte din zona civică, replică rămasă momentan fără rezultate notabile. Este cazul programului Cunoaşte-ţi Ţara (redenumit Descoperă şi Cunoaşte România) şi a programului de înfrăţiri (în luna aprilie a anului 2016, 450 de primari din R.Moldova veneau la iniţiativa organizaţiei pe care o conduc, Acţiunea 2012, la Parlamentul României pentru a stabili relaţii de colaborare cu omologii din Ţară).
Acelaşi zâmbet diplomatic l-am purtat cu noi şi în Parlament, unde am format un grup de parlamentari care susţin ideea Reunirii. 115 aleşi ai neamului şi-au manifestat dorinţa de a face lucruri concrete, în cadrul GRUPULUI PRIETENII UNIRII.
Să nu vă imaginaţi că "Opoziţia" e mai prejos decât puterea, domnul Orban evitând grupurile de unionişti care nu erau lăsate să afişeze bannere legate de Basarabia pe 6 august la Mausoleul de la Mărăşeşti. La fel, în acest moment, parlamentarilor PNL li se interzice să sprijine unioniştii, deşi promisiunile făcute sunt legate de înfrăţiri de localităţi sau de întâmpinări a unor grupuri care văd România pentru prima dată. USR este partidul unde am găsit cei mai mulţi opozanţi ai ideii de Unire, iar conducerea partidului, în frunte cu Vlad Alexandrescu, a interzis tuturor parlamentarilor să participe la conferinţa de lansare a grupului Prietenii Unirii. "Singurul" partid unionist, PMP, nu a mai ridicat deloc problema numărul 1 din campanie, aceea a unui Minister al Reunificării (deşi, fie vorba între noi, ne-am fi mulţumit şi cu o simplă instituţie care să coordoneze politicile pe zona Republicii Moldova şi să facă puţină ordine în tot haosul instituţional existent).
Am ajuns într-un teatru al absurdului în care astăzi, la Parlament, au fost în vizită o delegaţie a societăţii civile unioniste de peste Prut, cei care duc stindardul identităţii româneşti la Chişinău. Singurul care i-a primit a fost fostul preşedinte Băsescu, ca urmare a dublei sale apartenenţe politice (este de asemenea preşedintele de onoare al Partidului Unităţii Naţionale de la Chişinău):
Nu ştiu dacă noi corturi şi ieşiri în stradă masive vor fi soluţia, sau ce ni se propune pe la colţuri (să ne transformăm în mişcare politică), însă situaţia nu mai este de tolerat!
Cerem dialog şi respectarea promisiunilor!
Anul trecut, numai instalarea corturilor în Piaţa Universităţii şi iminenta campanie electorală au dus la scoaterea subiectului Basarabiei de sub preş, mediatizarea lui şi lansarea în spaţiul public a unor planuri concrete.
Astăzi, în prag de 100 de ani de la Marea Unire, cu harta României interbelice interzisă în orice comunicare a statului român, în numele a 130 de organizaţii care compun Alianţa pentru Centenar, solicităm Preşedenţiei, Guvernului şi partidelor politice parlamentare DIALOG. Mai cerem, firesc, respectarea promisiunilor făcute anul trecut. Pe agenda presantă, chiar dacă unii consideră că Unirea nu poate fi un subiect de discuţie, avem totuşi teme majore:
- interconectarea energetică, subiect de care ne-am plictisit să tot auzim, dar să nu vedem rezultate;
- spaţiu mediatic comun, întrucât suntem măcelăriţi propagandistic peste Prut;
- acces liber pe piaţa muncii din România pentru cetăţenii Republicii Moldova.
Acestea sunt teme reale, care unesc cu adevărat malurile de Prut şi pe care ni le dorim aplicate de urgenţă. Societatea civilă poate face numai într-un anumit grad munca statului, mai departe suntem depăşiţi de situaţie.
Aşadar, facem apel la forţele politice din România să înceapă dialogul pe acest subiect imediat după 1 Decembrie şi să colaboreze şi chiar să folosească expertiza societăţii civile. De asemenea, ne dorim un dialog sincer pe marginea Centenarului, care, din păcate, ajunge să fie folosit ca armă politică şi nu ca moment de coagulare a societăţii.
Dacă cineva consideră că nu e de responsabilitatea Bucureştiului ce se întâmplă cu Chişinăul, dacă cineva e suficient de naiv încât să creadă că în Republica Moldova se decide vreodată ceva de la sine putere, atunci ne merităm soarta.
Se încarcă comentariile...
