Tokes, dictatorul extremismului maghiar

Tokes vrea ”demnitatea” de a purta decoraţia României defilând sub steagul expansionist al Ungariei

Laszlo Tokes a fost atins în demnitatea lui umană, care o fi aceea, de solicitarea de retragere a decoraţiilor acordate de statul român (adică Traian Băsescu) extremiştilor maghiari. În primul rând, faptul că Băsescu l-a decorat pe Laszlo Tokes spune totul despre patriotismul său şi despre sinceritatea ultimelor sale declaraţii. În al doilea rând, ce putem face pentru a ”repera” demnitatea şi onoarea lui Tokes?

Românii s-au săturat să-l vadă pe Tokes reprezentând statul român şi purtându-i decoraţiile doar pentru a lupta cu succes împotriva României. Prima apărare a lui Tokes împotriva solicitării de a i se retrage decoraţia a fost însă să acuze un regim dictatorial în România. Faptul că refuzăm ca ţara noastră să mai fie terfelită nu înseamnă dictatură, ci doar bun simţ şi normalitate.

Kelemen Hunor a declarat recent că sentimentele anti-maghiare din România sunt în creştere. Păi cine e de vină? Am avertizat că acesta va fi efectul politicilor maghiare anti-româneşti şi că în felul acesta politicienii maghiari fac numai rău comunităţii pe care pretind că o reprezintă...

Dimpotrivă, românii au început să simtă dictatura extremistă maghiară care îşi impune regulile la noi în ţară şi îşi face de cap împotriva intereselor poporului român.  O dictatură care ne interzice să luăm atitudine împotriva expansionismului Budapestei, împotriva declaraţiilor belicoase ale lui Vona Gabor şi a tuturor exceselor promovate de politicienii maghiari pe motiv că le încălcăm drepturile. Extremiştii nu ar trebui să aibă drepturi pentru că activitatea lor nu este în beneficiul nimănui, nici măcar al etnicilor maghiari. Ca dovadă, Kelemen Hunor a declarat recent că sentimentele anti-maghiare din România sunt în creştere. Păi cine e de vină? Am avertizat că acesta va fi efectul politicilor maghiare anti-româneşti şi că în felul acesta politicienii maghiari fac numai rău comunităţii pe care pretind că o reprezintă...

După ce se dezice de Jobbik, UDMR anunţă însă că demarează referendumuri locale pentru o regionalizare pe gustul lor. Adică prin enclavizarea pe criterii etnice a comunităţilor maghiare din România. Care e diferenţa faţă de Jobbik atunci? Şi cum încurajează UDMR, în aceste condiţii, normalizarea percepţiei despre maghiari despre care se plânge că e deteriorată? Faptul că tace şi face nu transformă UDMR într-un partener de dialog dacă intenţiile sale reale sunt tot izolarea maghiarilor în unităţi administrative pe criterii etnice!

Referendumurile pe care le va iniţia UDMR vor fi un nou prilej de dispută şi un nou bobârnac dat statului român. Ce-i drept, nu sunt la fel de provocatoare ca declaraţiile lui Vona Gabor, şi nici la fel de spectaculoase ca să atragă atenţia, dar filosofia din spatele lor este inspirată din aceeaşi viziune a izolării şi autonomiei maghiarilor. Până la urmă, Jobbik este singurul care spune lucrurilor pe nume, şi poate acest lucru i-a speriat pe alţi politicieni maghiari. Scopul pare însă să fie acelaşi, doar că nu toată lumea îl recunoaşte deschis.