Liderii de opinie şi partidele politice au reacţionat imediat. PNL prin vocea deputatului Ovidiu Raeţchi a solicitat demisia subsecretarului de stat, iar partidul M10 cere eliminarea ministrului de Interne din guvern.

Scandalul în care este implicat Raed Arafat, ca urmare a dezvăluirilor de presă care confirmă că ISU ştia de existenţa Clubului Colectiv, dar şi corupţia care s-a dezvoltat asemenea unei cangrene la nivelul unei instituţii care deţine un rol major în salvarea vieţilor omeneşti, a generat un val de critici care îi cer premierului Cioloş demiterea responsabilului pentru această situaţie.

„Corupţia ucide” – este sloganul care a stat pe buzele tuturor celor care au protestat în stradă, după tragedia de la Colectiv.

Masa critică, care îşi doreşte decapitarea marelui Arafat, începe să se strângă. Statuia care i s-a format fondatorului SMURD, pe bună dreptate până la un moment dat, se erodează de ceva vreme.

Bilanţul gafelor şi imaginea incompetenţei proiectată în cadrul intervenţiilor efectuate în cazul accidentul din Apuseni, a tragediei  în care a fost implicat un elicopter SMURD pe lacul Situghiol sau în cazul planorului dispărut în masivul Postăvarul, au ştirbit din plin aura unui personaj care devenise un simbol al profesionalismului.

Nu demisionez, punct. Asta este explicaţia”. Raed Arafat refuză să îşi asume răspunderea pentru faptul că ISU a minţit atunci când a afirmat că nu ştia despre existenţa Clubului Colectiv, astfel că mingea este acum în terenul lui Cioloş.

Demiterea lui Arafat poate genera însă anumite costuri pentru premier.

Arafat este eroul Antenei3. Şi al USL. ”Revoluţia Arafat” a dărmat guvernul Boc şi a propulsat USL la putere. Dacă îl demite pe Arafat, Cioloş riscă să îşi ostilizeze televiziunea lui Voiculescu.  

Ostilizarea Antenei3, până acum destul de neutră faţă de noul premier, nu poate fi cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Antena3 are o influenţă considerabilă în rândul unui anumit segment de electorat (în principal electoratul fostului USL), însă electoratul care manifestă ”alergie” faţă de mesajele propagate de echipa condusă de Mihai Gâdea este unul mult mai numeros. Klaus Iohannis, de exemplu, a demonstrat că poate câştiga alegerile prezidenţiale chiar în ciuda campaniilor negative infernale purtate de acest post de televiziune împotriva sa.

Cel de-al doilea caz care pune în dificultate cabinetul Cioloş este cel al ministrului de Interne Petre Tobă, acuzat de că şi-a plagiat lucrarea de doctorat.

Scandalul plagiatelor s-au ţinut lanţ la nivelul membrilor guvernului începând cu vara anului 2012, cel care a dat tonul fiind chiar fostul premier Victor Ponta.

Gabriel Oprea, fostul ministru de interne, a fost el însuşi acuzat că şi-a plagiat propria lucrare de doctorat, dar şi că a girat, în calitate de coordonator de doctorate în cadrul Academiei Naţionale de Informaţii a SRI, alte lucrări suspectate că nu respectă normele ştiinţifice de redactare.

Deşi dezvăluirile de presă au scos la lumină nereguli în ceea ce priveşte situaţia lucrărilor de doctorat în cazul premierului Ponta, a unor miniştri, importanţi primari sau chiar magistraţi, demisiile de onoare au întârziat să apară, aşa cum se întâmplă în ţările civilizate – a se vedea, de exemplu, cazul ministrului german al apărării (2011) sau cel al educaţiei (2013).

Purtătorul de cuvânt al guvernului a reacţionat imediat la cazul Tobă, precizând că:"Obiectivul de integritate este fundamental şi un obiectiv la care premierul şi Guvernul ţin foarte mult. Dacă va fi un verdict de plagiat, nu poate fi decât o singură soluţie. Vom vedea verdictul şi vom avea şi soluţia".

Aşteptările faţă de premierul Cioloş, un obişnuit al cutumelor din spaţiul occidental, sunt foarte mari.

Demiterea/ remanierea ministrului de Interne generează, de asemenea, o serie de implicaţii:

·      Ministrul Tobă nu este o figură carismatică sau populară. Foarte multe voci din spaţiul public şi-au arătat nemulţumirea chiar de la momentul nominalizării sale în guvern.

·      Are imaginea unui om apropiat fostului ministru de interne Gabriel Oprea. Numirea sa în noul cabinet a indus percepţia că fostul ministru este în continuare la butoanele unei instituţii cu rol major în organizarea alegerilor. Eliminarea din guvern echivalează cu pierderea unei pârghii foarte importante de negociere pentru Gabriel Oprea (printre puţinele  pe care le mai deţine).

·      Restabilirea încrederii în instituţie trebuie situată pe primul plan. Imaginea Ministerului de Interne a fost afectată de scandalul de plagiat al fostului ministru, dar mai ales de scandalul generat de moartea poliţistului Gigină, ca urmare a abuzului comis de Gabriel Oprea în folosirea coloanelor oficiale.

·      Cioloş poate înregistra o premieră: prima excludere din guvern pe motiv de plagiat, răspunzând astfel aşteptărilor unui public care a învestit speranţe foarte mari în el.

În cazul Arafat, chiar dacă fondatotul SMURD a căzut în dizgraţia unui anumit public şi continuă să se agaţe de scaunul de subsecretar de stat, dezamăgirea faţă de acesta nu a atins încă pragul critic care să declanşeze o reacţie negativă în rândul unei majorităţi semnificative.

Doctorul are deocamdată doar un cartonaş roşu, primit pentru cumul de erori, dar mai poate evolua pe teren. Cu sabia demiterii deasupra capului, Arafat poate fi constrâns de premier să realizeze schimbări de substanţă la nivelul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

De asemenea, tot în acest context, nu este exclus ca Arafat să fie convins să susţină alături de premier şi de preşedinte schimbări în sistemul de sănătate pe care, în alte condiţii, le-ar fi respins.

Decapitarea ministrului de interne, în schimb, va genera pierderea sprijinului politic al UNPR în Parlament pentru guvernul Cioloş, însă va atrage reacţia pozitivă a opiniei publice. Iar între sprijinul unei armate de traseişti, condusă de un Gabriel Oprea compromis iremediabil ca imagine, şi sprijinul opiniei publice nu este foarte greu de ales.

Scandaluri publice şi nemulţumiri faţă de activitatea sau faţă de reacţia demnitarilor în situaţii de criză, fără îndoială, vor mai apărea. Decizia premierului, însă, la fel ca şi în cele două cazuri – Tobă şi Arafat – trebuie să vizeze eliminarea celei mai slabe verigi.