Atunci, nu mai ştiam cum să spunem, cum să argumentăm că în România condiţiile de muncă şi de viaţă au fost şi sunt altele decât în ţările occidentale, că speranţa de viaţă este mai mică şi că nu se face, că e inuman să nu beneficiem şi de binemeritata odihnă asigurată de contribuţiile la asigurările sociale pe care le-am plătit de-a lungul celor 40-45 de ani de muncă.

Iată însă că zilele acestea, când autorităţile Statului român se văd silite să adopte măsuri excepţionale spre a preveni o răspândire ce s-ar putea dovedi catastrofală a infecţiei cu COVID-19, unii dintre noi şi-au schimbat mizer, iresponsabil, ticălos discursul. Conform Ordonanţei militare nr. 3, persoanele ce au ajuns la vârsta de 65 de ani trebuie să se supună la un set de reguli niţel mai dure. În folosul şi pentru sănătatea lor, dar şi pentru binele public.

Trecând iar peste bâlbele de comunicare care, din nou, au fost reale (una a spus marţi la prânz preşedintele Iohannis, alta, seara, premierul Ludovic Orban) stabilirea unei protecţii speciale care, e drept, impune şi sacrificii celor de vârsta a treia este în folosul lor şi al societăţii. Degeaba, oricât de mult am vrea noi ca lucrurile să stea astfel, una e să ai 20 de ani (deşi nici cei de această vârstă nu sunt scutiţi de riscul îmbolnăvirii), alta 65. O spun statisticile, numărul reţetelor compensate şi gratuite, internările în spitale, incidenţa bolilor cronice.

Nu cred să fi fost vreo ieşire publică a preşedintelui Klaus Iohannis în care primul om în Stat să nu sublinieze faptul că trecem printr-o situaţie specială care impune limitări de drepturi şi libertăţi. Adică sacrificii. Dl. Iohannis a făcut-o, în felul său propriu, poate cam mecanic, fără a ne mângâia patern pe scăfârlie. A avut parte de noian de reproşuri, de critici.

De aici însă până a spune că ceea ce au fost obligate să decidă şi să facă autorităţile române începând de miercuri înseamnă măsuri cu caracter fascist e cale lungă. Absurd, ticăloşie, în lege. O parcurge iresponsabil jurnalistul Ion Cristoiu în comentariul publicat miercuri pe blogul personal şi în Evenimentul zilei.

Dl. Cristoiu vorbeşte despre discriminare, despre drepturile omului încălcate, e nemulţumit, e roşu de mânie, atât de roşu încât riscă să facă un AVC, că bătrânii nu sunt numiţi seniori, debitează prostie după prostie şi ticăloşii cu carul. Insul, scuze, Maestrul cu nume de cod Coroiu, face paradă de gândire politic corectă, de occidentalism, de spirit liber, se laudă cât de viguros este (nu mai lipsea decât să-şi împăneze editorialul cu o poză de-a domniei sale făcut-o într-o sală de fitness) spre a-şi argumenta noua ieşire în decor.

Mărturisesc, mă uit seară de seară la Marius Tucă Show. La ora 18 apare regulat Ion Cristoiu care, împreună cu realizatorul emisiunii, face un fel de imitaţie proastă a lui Muppet’s show. Aproape după fiecare frază, dl. Cristoiu îl întreabă pe dl. Tucă, şi el delicios ,mai atunci când vine vorba să citeze numele unor publicaţii străine, nume pe care le stâlceşte (cele mai recente exemple sunt Le Point şi El Pais), dacă mai ţine câte ceva minte. Eu l-aş întreba pe dl. Cristoiu dacă mai ţine minte cum era cu drepturile omului pe vremea comunistă. Aceea pentru care, ori de câte ori are ocazia, îşi declară nostalgia.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe adevarul.ro