Adică ar fi pus în situaţia de a se duce, alături de aleasa inimii sale, la referendumul pentru familie în altă calitate decât în aceea de preşedinte al celui mai mare şi, din păcate, şi cel mai detestat partid din ţară. Şi aceasta în primul rând din cauza felului în care nimeni altul decât el, Liviu Nicolae Dragnea, a condus 500.000 de membri ai PSD înspre dezastru.

Fireşte, regulile sunt clare. Ele au fost făcute chiar de Liviu Dragnea şi în propria lui favoare. A fost ales în funcţie, cel puţin teoretic, de toţi membri PSD, Congresul partidului, care a avut loc în toamna anului 2015, nu a făcut decât să ia cunoştinţă şi să ratifice ca notarul ceea ce i-a fost prezentat a fi rezultatul consultării populare. În consecinţă, doar cei ce l-au ales, adică nu CEXN, nu Congresul, ci toţi membri PSD ar avea dreptul să îl demită pe Dragnea şi, chiar în cazul în care acesta şi-ar da demisia de bună voie, numai o modificare la Statut ar permite ca succesorul lui să fie stabilit altfel.

Două soluţii se vehiculează la bursa zvonurilor. Prima ar fi aceea ca interimatul să fie asigurat de secretarul general al PSD, dl. Marian Neacşu, cea de-a doua avansează ideea unei conduceri colegiale din care ar urma să facă parte Paul Stănescu, Niculae Bădălău, Marian Neacşu, Adrian Ţuţuianu. Scrisoarea celor 3, aşa după cum arată ea în forma publicată în cursul zilei de miercuri, propune un interimat asigurat de d-na Viorica Dăncilă. Păcăleală, inconştienţă sau o glumă proastă? Conducerea colegială ar avea drept sarcină principală pregătirea viitorului Congres extraordinar, eventual să şi propună modificarea de statut care să îi îndreptăţească pe delegaţi să îl aleagă doar ei pe viitorul preşedinte. Cine ar putea fi acesta? Iarăşi necunoscute, iarăşi speculaţii. Neacşu, Bădălău, fostul premier Tudose, Gabriela Firea sau Ecaterina Andronescu.

Celor sau celui care ar urma să preia conducerea interimară a PSD îi vor (va) reveni sarcina de a identifica soluţia care să facă astfel încât partidul să nu piardă guvernarea. Pierderea acesteia putând să conducă la o catastrofă, adică la scindarea PSD. Va fi menţinut în funcţie, indiferent de consecinţele negative pentru ţară, guvernul condus de Viorica Vasilica Dăncilă ori se va trece la o negociere cu preşedintele Iohannis încât acesta să accepte să îi mai dea PSD-ului o şansă?

Dacă dl. Iohannis va privi chestiunea nu doar din perspectivă electorală, ci şi din aceea a binelui şi a viitorului ţării orice nouă înţelegere cu PSD ar trebui exclusă. Politica de cadre din timpul celor trei ani în care în fruntea PSD s-a aflat Liviu Dragnea a făcut ca aproape nimeni să nu mai fie credibil dintre indivizii care înseamnă astăzi linia întâi a partidului. E vorba doar despre arivişti politici, despre oameni fără substanţă, cu şcoală puţină, care şi-au obţinut, în marea lor majoritate, diplomele universitare la instituţii de învăţământ de mâna a doua, de slabă calitate, acolo unde aproape totul se vinde şi se cumpără, se negociază, unde plagiatul este la el acasă.

Pe de altă parte, nici Opoziţia nu stă cu mult mai bine. În PNL este în toi lupta în vederea împărţirii ciolanului, fiecare se visează trecut în rândul candidaţilor eligibili pentru Europarlamentare, dl. Ludovic Orban nu are, în nici un caz, anvergura cuiva care să poată pretinde postul de prim-ministru. PMP-ul lăsat de izbelişte de dl. Traian Băsescu nici nu ştim bine dacă mai există, dl. Dacian Cioloş nu izbuteşte sau nu este lăsat să izbutească să îşi înscrie legal partidul, doar USR dacă ne mai dă, din când în când, câte un semn de viaţă. Chiar dacă se va merge până la soluţia alegerilor anticipate ne putem aştepta la ceva bun de la ele? Puţin probabil.

Un singur lucru este sigur. Prima, dar şi următoarele zile de după sfârşitul politic al lui Liviu Nicolae Dragnea vor fi teribile.