Scăderea cheltuielilor de funcţionare a statului este singura soluţie de a ieşi din actuala situaţie în care deficitele cresc şi echilibrele bugetare se prăbuşesc.

Programul de guvernare al PSD, o compunere SF

Era de bun simţ, apărut între timp şi la PSD, că nu poţi relaxa fiscalitatea şi creşte pensiile şi salariile simultan. E o chestiune elementară de aritmetică economică, pe care o ştiu şi elevii de gimnaziu. Sau să faci creştere economică exclusiv din creşterea veniturile. Ar însemna că ai descoperit „perpetuum mobile“ în economie. Odată cu dispariţia autorilor acestor „orori“ economice, a revenit şi „bunul simţ“ în conducerea PSD.

Iată ce declara dl Teodorovici acum două zile: „Nu ai cum să spui că un guvern nu poate să asigure plata pensiilor şi salariilor. Ele se vor asigura“.

Dl Teodorovici a uitat anul 2010, când guvernul Boc a trebuit să taie 25% din veniturile bugetarilor pentru că România nu mai era finanţabilă. Spre acelaşi scenariu ne îndreptăm acum. Dobânzile la împrumuturile României sunt deja cele mai mari din Europa, deficitul bugetar de 3% va fi depăşit, urmează cheltuieli şi mai mari cu punctul de pensie, cu pensile speciale ale primarilor, cu creşterile de salarii promise şi devenite lege. Momentul când creditorii interni şi externi vor spune „stop“ împrumuturilor e aproape. În cheia aceasta trebuie citite ultimele declaraţii ale lui Teodorovici. Nu în cheia „bunului simţ“, care lipseşte cu desăvârşire la PSD.

Trezirea la realitate

„Şi atunci, eu ca ministru de Finanţe, spun aşa: poate ministerul acesta are o structură supradimensionată, poate numărul de ministere este foarte mare, poate numărul de secretari de stat este foarte mare, secretari de stat care aduc după sine şi cabinete de consilieri, cheltuieli în lanţ. Nu e normal că trebuie să le spunem să fie aliniate la situaţia actuală? Este exact ceea ce spun.“

Este normal, dar trebuia să vedem ideile acestea de acum doi ani. Acum e deja extrem de târziu. Pentru că veniturile acordate cetăţenilor nu mai pot fi luate înapoi, iar încasările la buget nu sunt pe măsura cheltuielilor. Guvernul vede situaţia în roz, pentru public, dar are un deficit la 5 luni de 14,7 miliarde lei, şi se împrumută săptămânal. Cât mai găseşte creditori să-i dea bani.

Creşterea economică, atât de des invocată, nu prea are legătură cu bugetul ţării, cât timp evaziunea rămâne la cote înalte.

Că Teodorovici este conştient de ce se întâmplă cu finanţele ţării rezultă din două împrejurări, cel puţin. Cu ocazia Congresului, în care PSD şi-a schimbat conducerea, Teodorovici a propus ca persoanele care candidează şi pierd la vot să plece şi din guvern. Voia să „fugă“ de pe câmpul de luptă. Nu i-a mers, dar speră să candideze la prezidenţiale. Nu să câştige, nu-şi face iluzii, ci să aibă motiv să lase pe altul să-şi frângă gâtul la Ministerul de Finanţe.

Soluţia lui Teodorovici

„Cu ocazia rectificării bugetare, vom veni şi cu un plan de măsuri pe care să îl prezentăm doamnei prim-ministru şi guvernului pentru a fi asumat. Sunt măsuri nu pentru că nu sunt bani, sunt măsuri de bun simţ, indiferent dacă ai sau nu ai bani.“

Teodorovici se referă doar la ministere şi componenţa acestora. Că sunt prea multe, că au prea mulţi secretari de stat, cu personalul aferent. Doar că acesta este începutul. Nu poţi acoperi găurile din buget cu eliminarea a 100 de secretari de stat. Salariile acestora reprezintă un mizilic, raportat la bugetul general consolidat. Au existat cel puţin în două ocazii propuneri de HG, chiar pe site-ul Ministerului Educaţiei, ca numărul salariaţilor din învăţământ să fie redus cu 5.000. Nu s-a aplicat, din cauza protestelor masive care riscau să ducă la pierderi de voturi. Pierderi care s-au produs oricum.

Reducerile aparatului bugetar ar trebui să fie mult mai ample, dacă se menţin salariile şi pensiile. Un stat mai suplu, eficient, puternic, având la baza digitalizarea administraţiei centrale şi locale, aceasta este soluţia de viitor. O ştiu şi Teodorovici, şi Dăncilă, dar le este frică s-o spună şi, mai ales, să o pună în practică.

Dar nu este după ei. Realitatea economică, bugetară, nu ascultă de considerentele electorale. Şi pe 26 mai s-a convins şi PSD de acest adevăr.