„Cu cifrele pe masă. Viitorul arată bine!“, anunţa atunci plin de el Dragnea. „Taxa pe lăcomie“ este parte a viitorului bun pe care ni-l promite sultanul din Teleorman, iar colegul lui de coaliţie, Tăriceanu, nu părea deranjat de birurile noi impuse. A trecut o lună, iar Tăriceanu-Răzgândeanu a întors foaia în ceea ce priveşte „taxa pe lăcomie“. Nimic nou sub soare! Interesant este motivul. Liderul ALDE şi-a dat seama că nu o să fie candidatul unic al coaliţiei PSD-ALDE la prezidenţiale. Prin urmare, a trecut la planul B, desprinderea imaginii sale de PSD şi de activitatea guvernului Dăncilă. Trebuie să clarificăm un lucru în ceea ce priveşte relaţiile dintre liderii coaliţiei de guvernare: Tăriceanu nu este sluga lui Dragnea, ci doar partener în ticăloşii. Are agenda lui personală. Tăriceanu este singurul personaj din actuala coaliţie guvernamentală care mai gândeşte (sau se răzgândeşte) cu capul său. „Taxa pe lăcomie“ este pretextul de care se foloseşte pentru a intra puternic în campania prezidenţială.

A început să-l pună la colţ pe Orlando Teodorovici, se întâlneşte cu patronatele din energie şi discută cu şefii băncilor comerciale pentru a le asculta solicitările referitoare la Ordonanţa 114. Tăriceanu şi-a găsit nişa, acea de liant între Putere şi mediul de afaceri. O nişă în care Dragnea şi PSD şi-au blocat accesul prin discursului anti-multinaţionale, iar Opoziţia, chiar dacă este de partea mediului de afaceri, nu are pârghiile necesare pentru a remedia daunele provocate de OUG 114. Tăriceanu profită la maximum de această situaţie şi dacă va reuşi să modifice unele prevederi ale ordonanţei, îşi consolidează poziţia de independenţă faţă de PSD şi, implicit, de candidat credibil la prezidenţiale. Un candidat care susţine subordonarea Justiţiei, care are un discurs populist antieuropean, dar care este prietenos cu mediul de afaceri (de unde vin resursele pentru campanie). Poziţionat astfel între Iohannis şi Dragnea, Tăriceanu are nişa lui de votanţi şi poate obţine un scor bun.

Bineînţeles că legăturile dintre Tăriceanu şi Dragnea sunt mai complicate, primul fiind ţinut în şah de colegul de coaliţie în chestiunea ridicării imunităţii solicitată de DNA într-un dosar în care liderul ALDE este suspectat că a luat 800.000 de euro de la o firmă austriacă. Însă nici lui Dragnea şi PSD-ului nu-i cade bine o moţiune de cenzură în care ALDE votează cot la cot cu opoziţia. Este un echilibru care ţine încă împreună PSD şi ALDE.

Chiar dacă acum pare greu de crezut, în anumite condiţii, cu un rezultat de 20-22% din voturi poţi avea şanse să intri în turul doi al prezidenţialelor, iar Tăriceanu îşi joacă şansa. Imaginaţi-vă o competiţie în cinci, care are toate şansele să aibă loc, cu următorii actori: Iohannis, Dragnea, Tăriceanu, Cioloş şi Ponta (chiar dacă Ponta a spus că nu candidează, cine îl mai poate crede...). Pe cine pariaţi că intră în turul doi?