Tăriceanu, despre armata europeană: Nu aş vrea să abandonăm NATO doar pentru a ajuta industria de apărare. Rusia e o ameninţare serioasă pentru România

Tăriceanu, despre armata europeană: Nu aş vrea să abandonăm NATO doar pentru a ajuta industria de apărare. Rusia e o ameninţare serioasă pentru România

FOTO Inquam Photos / Bogdan Buda

Preşedintele Senatului, Călin-Popescu Tăricenau a discutat la „Adevărul Live” mai multe subiecte privind politica europeană, printre care relaţia cu NATO, Brexit sau curentul populist din unele ţări. Liderul ALDE a vorbit şi despre Rusia, şi a explicat că ameninţarea Moscovei pentru estul Europei este mai înţeleasă mai bine de către SUA decât vestul Europei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Adevărul: Veţi milita prin europarlamentare pentru această apărare comună europeană ?
 
Călin-Popescu Tăriceanu: Eu nu aş vrea să abandonăm ceea ce s-a dovedit a fi un instrument extraordinar militar şi politic. Şi anume NATO. Pentru că, în primul rând, NATO nu a fost pălăria pentru asigurarea apărării comune în faţa ameninţărilor din diferite zone, pentru europeni vorbind de Rusia sau de Uniunea Sovietică în perioada Războiului Rece. Dar NATO a fost şi un spaţiu de garantare a apartenenţei a tuturor acestor state la lumea liberă. Şi pentru noi acesta este un element fundamental. Nu am aderat la NATO strict pentru componenta militară a fost şi o componentă politică. Trebuie să ţinem cont de acest lucru. Şi cred că NATO ar trebui să continue să existe cu o contribuţie echitabilă a tuturor. Trump are dreptate că NATO este aprope exclusiv lăsat pe cârca americanilor, are nişte costuri uriaşe şi ţări care au capacitate economică mai mare să susţină cheltuielile NATO nu au făcut-o.
 
Noi ca ţară mult mai mică şi mai săracă decât ţările din vestul Europei, am consimţit să cheltuim 2% din PIB pentru dotare, înzestrare în timp ce alte ţări au cheltuit 1%, având un PIB mult mai mare decât al nostru. Deci eu cred că ar trebui mai degrabă întărit NATO, şi sigur, dacă există anumite nevoi complementare, putem să le suplinim. Dar creearea armatei europene este după părerea mea un instrument prin care să fie ajutată industria de apărare europeană. E de acuzat acest lucru ? Nu. Fără îndoială şi Uniunea Europeană sau ţări mari din UE au industrii puternice în domeniul militar care ar trebui să beneficieze de o anumită susţinere şi în competiţie pe care o avem cu SUA, de foarte multe ori firmele americane par să câştige această competiţie. Dar nu cred că pentru a susţine aceste firme trebuie să creeăm şi o armată. Adică trebuie să rămânem pe un teren al raţionalului şi cred că parteneriatul trans-atlantic care a funcţionat atâţia ani între UE şi SUA, ar trebui să continue.
 
Credeţi că liderii europeni n-au gestionat corect problema Brexit-ului ? Deşi acolo vorbim despre un vot exprimat prin referendum.
 
Dacă stăm puţin şi ne uităm din afară, ceea ce a fost bine gestionat a fost că UE a vorbit în permanent pe o singură voce. Coerenţă, coeziune şi unitate. Michel Barnier a făcut o treabă foarte bună. Dar în final cei care au dat tonul mi s-au părut că au fost mult prea duri, mult prea aspri cu Marea Britanie, care vedem, traversează nişte dificultăţi politice majore. Conservatorii nu se înţeleg cu laburiştii pe găsirea unui consens. Societatea britanică este divizată. Senzaţia mea este că acuma încep unii să-şi dea seama că ieşirea din UE este o greşeală şi atunci are rost să forţăm lucrurile şi să-i dăm afară cu orice preţ ? Pare mai degrabă o atitudine de sancţionare a acestei atitudini pe care au avut-o.
 
Şi cum rămâne cu rezultatul referendumului ?
 
Probabil că liderii politici britanici sunt într-o oarecare dilemă. Pe de o parte trebuie să respecte rezultatul referendumului şi pe de altă parte trebuie să încerce să rezolve nişte probleme care sunt delicate. Cele legate de graniţa dintre Irlanda şi Irlanda de Nord, în fine au şi alte probleme. Îşi dau şi eu seama că o izolare totală de UE nu este benefică şi de aceea vorbesc despre încercarea de a păstra o uniune vamală care să nu introducă noi bariere. Gândiţi-vă că Martea Britanie este un mare furnizor de servicii. Lucrurile astea ar însemna o pierdere. Însă cred că facem o greşeală dacă discutăm numai componenta economică. Eu cred că e foarte importantă şi componenta politică la care mă refeream. Capacitatea Marii Britanii de a reprezenta un factor de echilibru între Germania care a devenit foarte puternică şi influentă, Franţa care slăbeşte pe zi ce trece şi celelalte ţări care nu au masa critică necesară.
 
Europa se confruntă în clipa aceasta şi cu un curent populist extrem de puternic. Au apărut partide, sunt lideri la putere în ţări precum Ungaria sau Polonia care au îmbrăţişat acest curent şi deja se discută cum va arăta viitorul Parlamentului European dacă aceste partide vor căpăta o pondere importantă. Cum se poziţionează ALDE ?
 
Nu sunt aşa uşor tentat să pun etichete de populism pe ţări care sunt în zona noastră precum Polonia sau Ungaria. Însă este o realitate. UE se confruntă cu dificultăţi majore şi din punctul meu de vedere există la nivelul UE un deficit major de democraţie. Există foarte mulţi funcţionari la Bruxelles care nu au legitimitate şi Comisia ia decizii peste decizii care după aceea trebuie implementate în ţările membre şi lucrul acesta creează un sentiment de inconfort, ca să folosesc un cuvânt elegant. Acesta este şi unul dintre motivele principale pentru care Marea Britanie a ieşit din UE. Pentru că britanicii au spus foarte simplu şi clar, „vrem ca deciziile importante pentru Marea Britanie să fie luate la Westminster, adică de Camera Comunelor, şi nu de funcţionari nelegitimi, birocraţii de la Bruxelles. Dar ce vreau să spun e că traversăm o perioadă de dificultăţi. Important este cum găsim soluţiile pentru a merge mai departe. Noi ca ţară media şi nou-venită ne confruntăm cu probleme pe care va trebui să le putem să le gestionăm singuri sau poate împreună cu alţii, pentru că, în UE, o singură voce printre 27 va fi greu auzită. Şi sunt câteva chestiuni la care vreau să mă refer, pe care no nu le discutăm deloc în această campanie electorală. Ce se întâmplă cu subvenţiile pentru agricultură care fac parte din politica agricolă comună.
 
Trebuie să vă spun că bugetul pentru exerciţiul financiar viitor este diminuat semnificativ la politica politică agricolă comună. Vor ajunge fermierii români cu subvenţiile la acelaşi nivel cu restul europei, cu Franţa de exeplu? Cu toate că agricultura românească a făcut nişte performanţe deosebite în ultimii ani. Trebuie să recunoaştem, fondurile care au venit, subvenţiile se resimt. Agricultura devine din ce în ce mai performantă. Sigur, pe marile suprafeţe, nu vorbesc despre  mica fermă un hectar-un hectar jumate. Al doilea lucru. Cel mai de succes la UE a fost politica de coeziune. De asemenea, politica de coeziune are o politica de diminuare în bugetul viitor, la fel important. Ce facem noi ? Stam cu mâinile încrucişate ? Ne batem să obţinem mai mult ? Ne mulţumim numai cu atât ? Vă spuneam mai devreme despre directiva pentru transporturi care va afecta foarte multe firme din zona de este a Europei şi care lucrează pe pieţele din Vest. Discutăm despre standardele duble în materie de alimente, produse alimentare, produse farmaceutice. Ce facem cu lucrurile astea ? Deci avem teme. Sunt de acord că există o tendinţă naţionalistă, populistă puternică. Partidele sunt în Franţa, chiar dacă Le Pen şi-a atenuat discursul, este AFD-ul din Germania, este Italia, unde nu ştiu dacă merită să-l putem în categoria partidelor naţionaliste dar un oarecare populism pare să să-i cuprindă. Cu toate că Salvini are un succes fantastic în Italia. Multe dintre aceste partide au făcut următorul lucru: Au lăsat deoparte discursul aşa numit „politically correct” şi au vorbit despre problemele reale cu care se confruntă societatea. În Franţa să ştiţi că manifestaţiile făcut de vestele galbene nu au avut în spate decât un singur element. Sărăcirea efectivă a clasei de mijloc din Franţa.
 
Am avut ocazia în ultima vreme să vorbesc cu francezi simpli, pe care i-am întrebat să înţeleg mai bine acest fenomen. Vedeţi că el nu a avut o coloratură politică. Nu au fost revendicări ideologice să spunem. Şi toţi francezii mi-au spus că există o mare problemă. Cheltuielile pentru partea de protecţie socială sunt enorme, statul nu face faţă, din acest motiv pensiile nu au putut să crească, salariile din sectorul bugetar nu au putut să crească, puterea de cumpărare a scăzut. Deci, dacă liderii politici din aceste ţări nu vor înţelege să abordeze pe faţă cu curaj problemele delicate cu care se confrunţă ţările şi societăţile respective, atunci nu e de mirare că apar partide cu această abordare care câştigă suportul electoratului. Şi acest lucru e valabil pentru toate ţările. Că este vorba de Olanda, că este vorba de Austria, Suedia.
 
Credeţi că aici ar fi şi o implicare a marilor puteri care nu vor ca Uniunea Europeană să rămână unită? Mă refer la Rusia, SUA care are interese economice evidente, China.
 
Nu am suficiente date ca să vă spun un „da” categoric dar nici un „nu” categoric. Este evident că Rusia încearcă din răsputeri să-şi facă jocurile proprii. Nu ştiu dacă neapărat divizarea Europei. Pentru că divizarea Europei nu poate să o facă Rusia. Dar a încerca să caroteze anumite ţări e posibil s-o facă. Aşa cum americanii s-au plâns de interferenţa Rusiei în alegerile prezidenţiale, deci e foarte posibil. Dar cred că această influenţă este până la urmă limitată. Uniunea Europeană este, aş spune, prea bătrână, mult prea veche şi aşezată pentru a putea să se clatine în urma unor astfel de intervenţii. Dar ele nu sunt excluse.
 
Am fost de curând in America şi am primit o întregare legată chiar de această chestiune. Interlocutorii mei americani m-ai întrebat – „cât de importantă este influenţa Rusiei în România?”. Şi am răspuns că bazându-ne pe atitudinea consecventă a românilor care este una puternică istori anti-rusească, nu reprezintă influenţa Rusiei un pericol. Nu înseamnă că ea poate să fie complet neglijată. Dar în momentul de faţă, nu văd la nivel de canale de comunicare o activitate care să reprezinte în România un adevărat pericol. Fără îndoială există canale vizibile şi canale mai puţin vizibile pe care le folosesc în acest demers. Dar nu cred că există o adevărată ameninţare în România să vorbim ca de o influenţă. Sunt două lucruri distincte. Una este influenţa pe care ar putea o juca în România şi alta este ameninţarea. Ameninţarea pe care o reprezintă Rusia pentru România intră într-o altă categorie de discuţie şi reprezintă într-adevăr o problemă serioasă pe care ţările din vestul europei nu o sesizează din cauza distanţei. Vedeţi atitudinea benevolentă a Franţei, a Germaniei faţă de Rusia. Ameninţările pe care noi le resimţim: Marea Neagră, ocuparea Crimeei, lucrurile acestea au pentru ei o pondere infinit mai mică. Americanii înţeleg mai bine aceste lucruri, paradoxal, faţă de vestul Europei.
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările