Să precizăm de la început poziţia din care dl Tăriceanu face aceste declaraţii: trimis în judecată pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului în dosarul Pădurea Snagov şi Ferma Băneasa.

Scrie dl Tăriceanu: „Primul tip de reacţie – pe care am văzut-o la politicienii români care şi-au făcut un obicei în a-şi critica propria ţară – mi-a amintit de comunism şi de vizitele secretarului de partid”.

Nu, dle Tăriceanu. Nu-şi critică propria ţară. Susţin libertatea opiniei, de care vă bucuraţi din plin şi dv., susţin principiile statului de drept (separaţia puterilor în stat, justiţia independentă, etc.), îşi apără ţara de influenţa nefericită a unor politicieni care sacrifică interesele ţării pentru a fura şi a scăpa nepedepsiţi.  A unora   care trimiteau „bileţele roz” să-şi scape amicii de puşcărie. Asta critică ei, nu propria ţară. Hoţii ajunşi la putere nu reprezintă ţara, şi pe ei îi critică.

„Ca preşedinte al Senatului, am avut un dialog consistent şi pozitiv cu Frans Timmermans. Am apreciat atitudinea constructivă şi determinarea exprimată pentru a acompania România pentru ridicarea MCV”.

Dar de ce nu comentaţi şi declaraţiile publice ale dlui Timmermans? Vi le reamintesc:

Verificarea magistraţilor trebuie făcută de magistraţi. Toţi oamenii greşesc, la fel se întâmplă şi în sistemul judiciar, trebuie verificat, dar nu de politicieni sau Executiv. E un principiu important, ţine de separarea puterilor în stat. Cred că sistemul judiciar trebuie verificat de sistemul judiciar”.

Ministrul Justiţiei, susţinut de dv., nu este politician? Face parte din executiv şi execută ce-i dictează politicienii, că altfel n-ar rezista în funcţia de ministru.

Timmermans: „Nu mai faceţi legi pentru voi şi nu mai creaţi o agendă paralelă modificând legile justiţiei... impresia creată este că reforma justiţiei este făcută pentru binele propriu, nu al societăţii. Sunt destul de bine informat, mai ales în privinţa ţării dumneavoastră“.

De ce nu comentaţi şi aceste declaraţii ale dlui Timmermans? Luaţi doar ce vă convine din cele spuse de el?

Altă declaraţie a dlui Tăriceanu: „nu există considerente politice care să justifice să închidem ochii la abuzuri sau la încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Este suficient ca un singur cetăţean român să fie victima unor abuzuri, să fie arestat pe baza unor dovezi fabricate, să facă închisoare nevinovat, pentru a trage semnale de alarmă în societate şi a lua atitudine astfel încât aceste abuzuri să nu se repete. În România, sunt sute de astfel de cazuri de abuzuri ale statului paralel împotriva cetăţenilor care au fost prezentate în media şi, inclusiv, expuse prin decizii ale unor magistraţi”.

Au fost prezentate în media. Aceasta este sursa de informaţii a dlui Tăriceanu? Nu că media nu ar avea rolul ei, inclusiv  în semnalarea cazurilor de corupţie şi hoţie cu autori politicieni. Pe care dl Tăriceanu nu le consemnează. Dar acuzaţii de tipul „dovezi fabricate”, „abuzuri ale statului paralel”, trebuie probate de către experţi criminalişti, instituţii specializate, nu de presa pe care o citează, interesat, dl Tăriceanu. Că în justiţie se mai fac şi erori, este adevărat. Justiţia nu este matematică, iar magistraţii nu sunt îngeri. Rata de achitare este la noi 10%, în timp ce în alte ţări este dublă. Dar câte mii de inculpaţi, în special demnitari, persoane cu importante funcţii de conducere în stat, au ajuns după gratii prin hotărâri definitive? Nu este un merit al justiţiei române? Unii şi-au recunoscut şi faptele.  Asta nu ne mai spune dl Tăriceanu.

„Ca liberal, ca preşedinte al singurului partid liberal din România şi ca preşedinte al Senatului nu voi face nici un rabat şi nici un pas înapoi în lupta pentru drepturile şi libertăţile cetăţenilor”, mai spune dl Tăriceanu. Da, dar vă rog eu să adăugaţi: nu mă refer la „drepturile şi libertăţile” de a fura din banul public profitând de funcţia pe care o au cetăţenii în discuţie. Aţi fi mai credibil.

„Spun aceste lucruri pentru că tot văd oameni politici, în frunte cu preşedintele Klaus Iohannis, cum recită statistici: numărul de anchete a crescut, procurorii au X% rata de condamnări; exact ca un politruc din vremea comunistă, care vorbea despre producţia la hectar. Încălcările Constituţiei de către procurorul şef al DNA, abuzurile şi dovezile fabricate, oamenii nevinovaţi care au fost arestaţi abuziv, toate par amănunte care nu au suficientă greutate în faţa acestor statistici. De ce?”. „Pentru domnul Iohannis, atât timp cât procentul condamnărilor este mai ridicat decât cel al abuzurilor, DNA este pe plus”.

Foarte bine că a crescut numărul de condamnări, într-o ţară cotropită de corupţie. Iar încălcările Constituţiei, abuzuri şi dovezi fabricate nu se stabilesc prin declaraţii publice, ale unor politicieni,  ci prin activităţi ale instituţiilor specializate. Oamenii politici dau din gură, citează presa, produc declaraţii sforăitoare, nu dovezi juridice. Iar DNA este pe „plus” pentru că are 90% condamnări şi 10% achitări. Este un „plus” cam mare, nu credeţi?

În fine, o ultimă declaraţie: „Din acest punct de vedere, vreau să salut curajul de care a dat dovadă ministrul Tudorel Toader. Pentru prima oară după 10 ani, un specialist care ştie sistemul juridic din interior şi care a activat ca procuror la început de carieră, iar apoi a avut un parcurs remarcabil în mediul universitar, ajungând inclusiv judecător la CCR, a realizat o analiză amplă, cu argumente juridice precise, o analiză pe care nimeni nu a demontat-o până acum”.

Poate vreţi să spuneţi că nimeni nu a susţinut-o până acum. Că de demontat au demontat-o cam toţi: şefi de parchete şi de tribunale, peste o mie de magistraţi, ambasadori şi oficiali din ţări partenere (Hans Klemm, ambasadorul american: „Noi avem o încredere deplină în DNA şi în conducerea sa”, pentru a cita o singură declaraţie), presa română neaservită, cele mai importante cotidiene europene şi americane, pe aceştia de ce nu-i citaţi?

Concluzie

Mi se pare indecent tupeul unui politician, trimis în judecată pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului, să aibă pretenţia să evalueze şi califice justiţia română. Să-i lase pe cei care nu au dosare în anchetă sau în tribunale să facă aprecieri. Şi să repete zilnic: 90% condamnări şi 10% achitări este o performanţă a justiţiei române.