Tâlhărie la drumul mare

Rar mi-a dat să văd o sfidare neruşinată şi sinucigaşă mai mare. Liviu Dragnea şi ai lui se iluzionează că săptămâna viitoare nu se va mai vorbi de cele două OUG-uri. „Într-un fel sau altul”. Vă înşelaţi, Liviu Dragnea. Se va vorbi mult şi bine, şi în lumea nepoţilor voştri!

Cum poţi să guvernezi, chiar să exişti, împotriva unei ţări întregi? Cum să te faci că nu vezi, că nu-ţi pasă, de zeci de mii de români ieşiţi în stradă, mai întâi ca avertisment, apoi ca sancţiune a porcăriei pe care aţi făcut-o? Asta nu pricepe actuala putere. Că este singură împotriva tuturor. Cel puţin împotriva a 82% din populaţia ţării. Te întrebi cât de prost poţi fi să nu înţelegi aceste lucruri simple. V-a luat Dumnezeu minţile?

Să zicem că scăpaţi de închisoare. Vom vedea. Dar de oprobiul unei ţări întregi nu scăpaţi sigur. Oamenii jigniţi, umiliţi, ignoraţi, nu pot fi cumpăraţi cu doi arginţi. N-a reuşit el Ceauşescu, cu „mai dă-le Nicule, 100 de lei”.

Acum, România este cu totul alta. Aparţine comunităţii europene, a învăţat mult din ce înseamnă regulile unui stat de drept, a unui stat civilizat. Din această poziţie nu va accepta tâlhăria politică pe care aţi făcut-o azi noapte. Tâlhărie, ce altceva?

În buza nopţii, fără să fie anunţate pe ordinea de zi, doi oameni, Dragnea şi Iordache au decis soarta penalilor din România. Şi propria lor soartă. În ciuda avertismentelor numeroase primite. Aşa ceva nu se poate admite, şi nu rămâne nepedepsit.

O victorie în alegeri, dată de doar 18% din electorat, se va transforma în Golgota PSD. Aşa se întâmplă când nu ai cap. Ajungi să fii urât de o ţară întreagă. Se încheie aici, cu o tâlhărie la drumul mare, scurtul episod al guvernării PSD.

Urmează zile de foc, la capătul cărora vom fi scăpat din cel mai urât şi ruşinos episod al vieţii politice din România.