Sute de km pentru o ştampilă. Dacă şi cum votează cei plecaţi din ţară: „Un vot conştient anulează un mort sau un asistat plimbat cu autocarul“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cum votează ei, cei care trimit bani în ţară. Ca să se vopsească spre exemplu faţada hidoasă a unui bloc din vreun oraş în care primarul sau e PSD-ist sau are voie să treacă cu nesimţire la partidul concurent ca să rămână la putere.

Altfel ei, cei plecaţi, muncesc zi lumină respectînd cu sfinţenie regulile unei alte societăţi, într-o limbă străină pe care au învăţat-o tîrziu, dar atît de bine încît au ajuns să-şi viseze îngrijorările, coşmarurile, cu vorbe de împrumut. Nici vorbă, n-au uitat deloc limba română, numai că nu ştiu cum se face dar în an electoral îşi găsesc mai greu cuvintele din aria semantică a speranţei.

Am vrut să ştiu în jurul meu dacă cei care au ales să trăiască departe de ţară se duc sau nu la vot şi cum îşi motivează opţiunea. Cu România mult departe în retrovizor, cei plecaţi fac uneori sute de km pentru a-şi vota preşedintele.

Şirul de kilometri pe care ar trebui să-l parcurgă sunt un straniu cordon ombilical. Între ei şi România, între starea lor de profundă trezie civică şi anestezia amputării de ţară.

Nu, nu mă voi duce să votez. Candidaţii nu au program politic, ei nu vor decît să fie aleşi. 

Bogdan, medic, regiunea pariziană:

«Nu voi vota pentru că nu va servi la nimic. Alegerile sunt câştigate dinainte de candidatul unui partid pe care îl ştie toată lumea şi cred că trebuie să fie cîştigate de acest partid. De ce? Populaţia României este de cîţiva ani foarte polarizată politic, în mod iraţional, şi o parte a populaţiei se simte extrem de frustrată, considerînd că cineva i-a împiedicat pe candidaţii săi să guverneze bine. Eu cred că aceşti candidaţi, care reprezintă visul, idealul politic pentru mai mult de jumătate din populaţia României, trebuie lăsaţi să conducă ţara o bucată de timp. Pentru a nu mai putea spune că au fost împiedicaţi, şi pentru a–i linşti, calma, satisface, pe frustraţii lor susţinători. Să li se dea ţara să ne arate ce pot, fără să mai aibă motive să strige „ticăloşii de intelectuali ne-au înjunghiat iarăşi.”

Nu, nu mă voi duce să votez. Candidaţii nu au program politic, ei nu vor decît să fie aleşi. Faptul că cei dinainte erau „mai citiţi” iar cei care vor veni vor fi mai puţin citiţi sau vor fi „mai şmecheri” e un moft. În România actuală, care a adoptat un model economic capitalist-liberal copiat după cel american, nici nu are importanţă cine ar conduce ţara, conducătorii adevăraţi aflîndu-se departe de România iar uneltele lor locale sunt grupuri de interes economic. Oricum  se pare că aceştia nici nu sunt deranjaţi atît de tare de schimbarea de bord politic prezidenţial şi asta spune tot.» 

Singura opţiune pentru demnitate şi dreptate e Macovei. Şi, deşi şansele ei sunt reduse, voi face peste 200 de km ca s-o votez.

Radu, profesor, Grenoble:

«Da, voi merge la vot. Deoarece clasa politică, compromisă în marea ei majoritate, a târât România într-o mocirlă a corupţiei şi a furtului bunurilor naţionale şi a devenit insuportabilă această trădare de ţară. Nu poţi să asişti la jaful generalizat, organizat de parveniţii inculţi şi aroganţi, instalaţi la butoanele puterii, fără măcar să votezi. Până şi primul ministru e un impostor, plagiator recunoscut pe plan internaţional. Care, circumstanţă agravantă, e şi un aprig apărător al grupurilor infracţionale organizate formate din politicieni, primari, parlamentari certaţi cu legea.

Sper să fie un vot util, să nu fie contabilizat în altă parte (am suspiciuni vis-à-vis de logaritmii de numărare a voturilor folosiţi de partidul de guvernământ), şi să fim cât mai mulţi care să ne dorim altceva decât partidele clasice şi reprezentanţii lor mincinoşi care i-au umilit pe români de un sfert de secol, îmbogăţindu-se pe spinarea lor.

Am urmărit atent această campanie şi mi se pare că se ating cote paroxistice de mizerii, diversiuni, minciuni. Candidaţii nu au aceleaşi mijloace de comunicare, nici timp de exprimare mediatic echitabil. Afişe vizibile nu sunt decât pentru doi dintre candidaţi, primii care se regăsesc în intenţiile de vot şi ale căror interese personale şi transpartinice depăşesc ideologiile. În ambele cazuri, Ponta sau Johannis, s-ar vota legea amnistiei în favoarea celor care au delapidat ţara.

Singura opţiune pentru demnitate şi dreptate e Macovei. Şi, deşi şansele ei sunt reduse, voi face peste 200 de km ca s-o votez.»

Ce rost are să pierdem timpul la vot?

David, antreprenor în construcţii, regiunea pariziană:

«Nu mergem la vot. Sistemul de alegere a preşedintelui nu mai este compatibil, este de faţadă, trebuie aplicată o altă metodă de alegere.

Votul e majoritar inutil: tot oamenii din spatele preşedintelui conduc şi venirea la putere de pînă acum a însemnat doar îmbogăţire prin furt şi minciună; deci, ce rost are să pierdem timpul la vot?

Am urmărit foarte puţin campania electorală deoarece dorinţele şi planurile candidaţitor se repetă ca în campaniile precedente, adică promisiuni deşarte.»

Gestul de a vota este util pentru mine personal, pentru că e prima dată când votez pozitiv. 

Olivia, specialist în marketing şi comunicare, Paris:

«Mă aflu în Franţa, la Paris. Mă duc să votez pentru că între candidaţi există… Monica Macovei. Da, gestul de a vota este util pentru mine personal: este pentru prima dată din 1989 încoace când votez pozitiv. Adică nu mă duc la vot ca să evit răul cel mai mic, ci mă duc pentru că am impresia că această persoană e ceea ce trebuie. În acelaşi timp nu îmi fac iluzii despre şansele candidatului ales de mine să cîştige, nu cred că fac parte dintr-o majoritate electorală românească.

Am încetat să mai urmăresc viaţa politică din România din preajma alegerilor prezidenţiale de la Ordonanţa de Urgenţă prin care Primul-ministru al României, stat democratic de secolul 21, autoriza migraţia politică a primarilor timp de 48 de ore... Sunt total străină de acest sistem şi aleg în mod deliberat să nu mai informez prin intermediul media româneşti.

Am informaţii din media străine şi prin comunitatea mea de pe reţelele sociale.

Viitorul României? Eu am ales pentru moment să trăiesc în altă ţară, dar nu să renunţ la cetăţenia mea. Nu cred într-un viitor apropiat optimist. Iubesc Romania, şi pe cît o iubesc pe atît mă dezamăgeşte.»

Oricum ştiu cu cine votez şi mai ales cu cine nu votez.

Florin, medic, Chartres:

«Vreau să merg la vot. Şi vreau să o iau şi pe soţia mea. Asta înseamnă că trebuie să mergem cu toţii la Paris. Ar fi cam greu să mergem de două ori cu băieţelul de doi ani şi e deci foarte probabil să mergem doar în turul doi. Vrem să votăm pentru că este important cine va ieşi preşedinte şi nu vrem să iasă Ponta. Evident, şi în turul 1 votul e util pentru că trebuie să-ţi aduci candidatul în finală (nu se ştie cine iese, sper să nu fie ca în 2000).

Am urmărit campania în presa scrisă din România. Emisiunile de la televizor mă plictisesc, oricum ştiu cu cine votez şi mai ales cu cine nu votez.

Cineva scria într-un ziar că miza e DNA. Pentru asta votez. Sper să nu mă înşel. Nu cred în sondajul INSCOP. Cred că va fi un scor mai strâns. »

mergeti la vot pro vot
Directia pe care România ar îmbrăţişa-o va fi dezastruoasă, dacă ţara ar fi condusă de un preşedinte plagiator, lipsit total de simţul valorilor.

Axia Marinescu, pianistă, Paris:

«Voi merge la vot negreşit în primul tur, chiar dacă nu mă aflu în România. Consider că este foarte important ca încă dintr-o primă fază să se stabilească condiţiile unei confruntări cu şanse echitabile iar forţele puse în joc să fie legitime. Mai cred că este vital ca fiecare să-şi aducă contribuţia la un vot onest şi să-şi facă auzită vocea, mai ales pentru cei care doresc să direcţioneze altfel viitorul nostru politic imediat.

Din aceste considerente am speranţa că votul nu va fi inutil, tocmai pentru faptul că o prezenţă consistentă asigură după părerea mea şi tensiunea.

Am urmărit campania din România prin intermediul publicaţiilor şi emisiunilor online. Forma campaniilor nu aduce noutate, mai ales în cazul candidatului PSD-ist Victor Ponta. Vorbim despre un discurs demagog, lipsit de direcţie şi idei, exagerări mincinoase acompaniate de inconştienţă neroadă şi tupeu fără limite, dar şi de o doză îngrijorătoare de perversitate.

Directia pe care România ar îmbrăţişa-o (şi pe care, din păcate, deja a început să o îmbrăţişeze de la un timp încoace) se va dovedi dezastruoasă, în condiţiile în care ţara ar fi condusă de un preşedinte plagiator, lipsit total de simţul valorilor. Aud des faptul că suntem totuşi încadraţi de anumite reguli impuse de Uniunea Europeană şi că un preşedinte incompetent nu poate distruge un sistem reglat după orologiul exact al Europei. Poate…Dacă, la treapta nivelului macro am fi într-o oarecare măsură protejaţi de Europa, la nivelul micro, intern, situaţia se poate transorma în tragedie în momentul în care oamenii ar începe să considere absolut normal să poată accede la studii superioare fără bacalaureat, să plagieze şi să mintă fără ruşine, să calce peste cadavre în virtutea unui relativism de valori inexistente şi a lipsei de cultură şi bun-simţ, sa ridice la rang de supremaţie mitocănia şi snobismul.

image

Personal, cred ca Iohannis reprezintă de departe o alternativă inteligentă care poate aduce stabilitate şi rigoare, două elemente fundamentale de care avem nevoie pentru a nu aluneca în infernul pavat cu intenţii (în aparenţă) bune. Sper ca românul sa îşi dea în sfîrşit seama că un trai mai bun, indiferent de pregătire şi condiţie socială nu se traduce prin cantitatea de mălai şi făină primită gratis ca rasplată pentru orele de lenevie petrecute la cîrciuma din sat, nici prin cea a frecvenţei dezbaterilor de scandal ieftin de la televizor, ci prin chibzuire inteligentă, educaţie, cultură şi muncă bine direcţionată.»

Voi vota. Pentru că un vot conştient anulează un mort sau un asistat plimbat cu autocarul.

Ciprian, profesor, Bretania:

«Voi vota. Pentru că este între noi sau ei. Ei, care au confiscat ţara pe "persoană fizică", ei care au averi ale căror cifre scapă înţelegerii. Ei, care trăiesc din sărăcia celor pe care i-am lăsat acasă. Pentru că vedem cum arată viaţa în altă parte. Pentru că românii merită mult mai mult.

Pentru că le este frică de noi. La ultimele alegeri am înclinat balanţa, la referendumul pentru demiterea preşedintelui am ajutat mult. Pentru că ne consideră cetăţeni de rangul doi. Pentru că suntem cea de-a doua Românie, pe care ei o înţeleg şi o dispreţuiesc. Pentru că un vot conştient anulează un mort sau un asistat plimbat cu autocarul.

Pentru că avem în sfîrşit cui da un vot pozitiv: Monica Macovei. Pentru că vrem să continue ce a început. Pentru că, dacă la ultimele alegeri nu mergeam la vot, Voiculescu, Vântu, Năstase, Hrebenciuc, Fenechiu, Becali ar fi condus ţara. Nu e puţin lucru că încep să plătească.

Putem vota persoana care ne garantează continuarea justiţiei. Sau ii putem vota pe ei, stând acasă. Cît de proşti am fi dacă nu am merge la vot?»

Sanda Veber, antropolog cineast, Paris:

Unul dintre ei mi-a cîştigat mai mult încrederea decît ceilalţi. Aleg să mă implic, aleg să votez.

« Voi merge la vot pentru că m-am dus mereu, chiar şi când mi-am zis că « n-am cu cine ». Mă duc pentru că votul, deşi nu este o obligaţie, este o datorie şi o responsabilitate, datoria cetăţeanului de a participa la viaţa politică a ţării, responsabilitatea pe care şi-o asumă pentru a face ca lucrurile să evolueze.

Politica, pentru mine, este o activitate cetăţenească, în primul rand şi de-abia în al doilea, este munca celor aleşi şi plătiţi de catre popor,  a celor ce devin politicieni de profesie.

Din această perspectivă, cred şi că participarea politică a cetăţeanului nu trebuie sa se oprească la vot, el trebuie să rămână atent si activ la propunerea legilor si la activitatea aleşilor, trebuie sa rămână în dialog, să propună sau să conteste.

Am urmarit camapania electorală pe internet, mai mult articole decît dezbateri televizate. Nu am un candidat ale cărui activitate şi program politic propus în campanie să raspundă pe deplin aşteptărilor mele, dar unul dintre ei mi-a cîştigat mai mult încrederea decît ceilalţi.

E complicat să alegi un candidat « vândut » prin campania electorală, l-am ales în functie de activitatea si realizările lui politice trecute, am judecat onestitatea partidelor şi a oamenilor care il susţin, şansele şi credibilitatea pe care o are de a transforma promisiunile electorale în fapte.

Pentru viitor, îmi doresc o formă de democraţie directă în care fiecare cetăţean poate propune şi vota legi individual, nu prin parlament.

In democrţtia reprezentativă, asistăm la politica-spectacol, la multa demagogie şi manipulare în campaniile electorale, care se fac din fonduri uriaşe despre care nu ştim nimic şi care permit o forma de aservire a viitorilor aleşi la grupuri de interese politice şi economice.

Sigur, asta presupune un alt tip de educaţie, o mai mare autonomie economică a individului şi mai multă libertate de mişcare şi de decizie, dar totul începe prin implicare, cu interesul pentru politică, aşa că aleg să mă implic, aleg să votez.

M-am înscris şi ca observator pentru ziua alegerilor şi astept răspunsul pentru acreditare.»

Ceea ce m-a făcut să îmi doresc şi mai mult să mă duc să votez!

Cristina, arhitect, Paris:

« Da, voi merge la vot duminică, mi se pare un moment crucial şi toţi trebuie să ne exercităm acest drept (pentru mine şi datorie). Mă duc pentru că dintotdeauna am făcut asta. Poate e şi dintr-un soi de egoism, fiindcă nu doresc să aleagă alţii în locul meu.

Pentru prima oară după mult timp, cred că va fi un vot util, deoarece am opţiuni, şi nu mă duc cu sentimentul de a alege "răul mai mic". Dincolo de relativul grotesc al campaniei purtate în special în România, simt ca pot fi nişte alegeri optimiste.

Având ocazia să petrec săptămâna trecută în România, în plină campanie, mi-am dat seama de totala discrepanţă dintre campania electorală pe internet şi pe reţelele de socializare, şi cea "pe teren". Am avut ocazia să ajung şi într-un oraş mai mic, unde am putut observa ce înseamnă influenţa partidelor dominante şi modul lor de a convinge sau nu şi sincer mi-a lăsat un gust amar.

Nu mă pot pronunţa asupra rezultatelor prezentate de sondaje, asupra transparenţei lor, dar cel puţin candidata pe care eu o voi vota nu a avut ocazia sa fie prezentă aşa de « violent » în media, şi da, mă refer aici la Monica Macovei. Pînă la urmă, ţinând cont de grotescul razboiului de bannere, postere de prost gust, acest fapt s-ar putea să o avantajeze.

Campania electorală este facută pe promisiuni, sloganuri, între tabere a căror "frontieră" se estompează adesea, fără programe electorale bine definite. Mai mult, lucrul ce nu ar trebui să se întâmple după părerea mea într-o ţară europeană, în secolul XXI, este implicarea Bisericii în bătălia electorală.

Şi nu în ultimul rînd, am fost decepţionată de nivelul slab, ca sa nu spun dezgustător, al discuţiilor electorale la unele posturi de televiziune. Ceea ce m-a făcut să îmi doresc şi mai mult să mă duc să votez! »

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite