Să nu vadă capcana, prăpastia în care vor cădea, şi odată cu ei toată România, dacă  declanşează procedura de suspendare a preşedintelui Iohannis.

Deja se aud voci lucide, precum a vicepreşedintelui PSD, Gabriel Zetea, care spune că nu există temei pentru suspendarea preşedintelui Klaus Iohannis şi că, în opinia sa, partidul aflat la putere nu trebuie să recurgă la acest demers pentru că are două experienţe ”traumatizante” cu Traian Băsescu, iar social-democraţii şi-ar dori stabilitate.

Este adevărat că Liviu Dragnea ar putea fi lovit mortal prin sentinţa din 21 iunie, cu o condamnare în primă instanţă. Dar să dai foc la ţară, pentru slavarea unui singur politician, este o prostie imensă.

Ce ar conţine actul de acuzare pentru suspendarea pesedintelui Iohannis?

Doar acuzaţia că nu respectă recenta decizie a CCR privind revocarea dnei Kovesi. Nimic altceva nu i se poate imputa. Şi asta în condiţiile în care decizia CCR este demontată de specialişti, nu se ştie dacă a avut o majoritate certă în adoptarea ei, judecătorul Petre Lazaroiu este membru al CCR  prin încălcarea Constituţiei, nu se prevede nicăieri un termen în care preşedintele ar trebui să dea curs.

Iată, pentru comparaţie, cele cinci acuze, nefondate şi ele, aduse preşedintelui Băsescu în 2012:

  1. Preşedintele a uzurpat rolul primului ministru şi s-a substituit în atribuţiile constituţionale ale Guvernului
  2. Preşedintele a încălcat în mod repetat drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute în Constituţie
  3. Preşedintele a  încălcat în mod repetat principiul separaţiei puterilor în stat şi independenţa justiţiei
  4. Preşedintele a iniţiat un proiect neconstituţional de revizuire a Constituţiei şi a încălcat procedura de revizuire a Constituţiei prevăzută de legea fundamentală
  5. Preşedintele a instigat la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale şi a făcut presiuni directe asupra judecătorilor Curţii, făcându-le „vizite” înaintea unor decizii importante

Preşedintele Iohannis a dat PSD premierii pe care şi i-a dorit, a stat mult timp fără ieşiri publice în care să critice actuala putere, deşi avea tot dreptul conform art. 80

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la bună funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

În aceste condiţii, să declanşezi suspendarea preşedintelui fără motive serioase reprezintă o „sinucidere” politică certă.

Reacţia populaţiei la eventuala suspendarea preşedintelui Iohannis

În 2012, o mare parte din populaţie era supărată pe tăierile de salarii bugetare anunţate de preşedintele Băsescu în mai 2010. Nu că n-ar fi fost necesare, dar e greu să explici oamenilor simpli cum e situaţia în care România a rămas fără finanţare, cu respectarea echilibrelor macroeconomice, cu pericolul de a păşi pe drumul Greciei. Aşa se face că peste 7 milioane de români au votat pentru demiterea preşedintelui Băsescu, insuficienţi,  pentru că nu s-a realizat cvorumul.

Preşedintelui Iohannis nu i se poate imputa nimic de acest fel, are în spate 6,2 milioane de voturi iar simpatia populaţiei a crescut între timp, pentru modul ferm, dar discret, în care conduce România.

Din 2012 populaţia a evoluat mult în privinţa participării la procesele democratice. Cel puţin trei exemple remarcabile, manifestaţiile pentru Roşia Montana, în urma tragediei de la Colectiv, care au dus şi la căderea guvernului Ponta, culminând cu manifestaţia mamut prilejuit de OUG 13.

 Am avut, recent, două exemple edificatoare de comportament popular. Mitingul PSD, la care au venit oameni care habar nu aveau de ce sunt la miting şi care au plecat înainte ca Dragnea să-şi termine discursul, şi huiduielile adresate minute în şir Gabrielei Firea, cu ocazia prezentării trofeului de către Simona Halep. Două lumi complet distincte. Participanţii la miting au venit pe banii organizaţiilor PSD, cei de la Arena Naţională din proprie iniţiativă.

Este posibil să vedem pe străzi sute de mii, chiar milioane de cetăţeni, care să nu accepte jocuri politice murdare cu care nu sunt de acord. Şi care să blocheze, zile la rând, principalele instituţii conduse de PSD: parlament, guvern, CCR, şi altele. Ce va face jandarmeria şi poliţia? Va provoca incidente violente, care să se soldeze cu morţi şi răniţi? Să răspundă parlamentarii puterii la această întrebare.

Ce-au făcut puciştii în 2012, şi ce trebuie să facă acum

Pe 20 iunie va fi o şedinţă comună a celor două Camere ale parlamentului, care ar putea include pe ordinea de zi, în ultima clipă, şi suspendarea preşedintelui Iohannis.

În iunie 2012 trebuiau parcurse etapele:

  • înlocuirea Avocatului Poporului cu o persoană fidelă (Valer Dorneanu) ca să nu atace la CCR ordonanţele de urgenţă ale Guvernului
  •  adoptarea de către Guvern a unei ordonanţe prin care i se lua Curţii Constituţionale posibilitatea de a se pronunţa asupra hotărârilor Parlamentului
  •  înlocuirea şefilor Camerei Deputaţilor şi Senatului, Roberta Anastase şi Vasile Blaga, cu Valeriu Zgonea şi Crin Antonescu.

Acum nu sunt necesare aceste etape, ele fiind deja îndeplinite. CCR şi Avocatul Poporului ascultă ce-i dictează PSD, şefii Camerelor parlamentului sunt din actuala coaliţie. Prezenţa la Cotroceni, pentru 30 de zile, a lui Tăriceanu, preşedinte interimar, ar rezolva toate problemele actualei coaliţii, privind trecerea legilor justiţiei, modificarea Codurilor Penale, amnistie şi graţiere şi, mai ales, schimbarea şefilor unor instituţii importante din justiţie cu persoane obediente actualei puteri, care să-i lase să fure în linişte.

Concluzie

Nu cred că actuala coaliţie să fie atât de inconştientă să-şi pună în cap 80% din populaţia ţării. Au primit la alegerile din 2016 20% din voturile electorilor. Este o socoteală simplă, accesibilă unui elev de gimnaziu. Ar fi sfârşitul actualei guvernări.