Suspendarea lui Dodon, o soluţie pentru salvarea viitorului european al Republicii Moldova?

Alegerea lui Igor Dodon în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova este poate cea mai mare greşeală politică pe care a făcut-o Vlad Plahotniuc şi guvernul său, când au ales să joace la dublu şi să încline balanţa către „omul Kremlinului”. Plahotniuc şi oamenii săi au preferat o formulă facilă de a-şi conserva puterea sub deviza: „guvernăm ruseşte, pe bani europeni”, dar „socoteala de acasă nu mai corespunde cu cea din târg”.

Calculele politico-electorale ale găştii de politicienii strânse în jurul oligarhului Plahotniuc se dovedesc eronate în ceea ce priveşte polul de putere din jurul preşedintelui pro-rus Igor Dodon. Acesta, prin modul său de acţiune de la începutul mandatului, pare să fi scăpat de sub controlul oamenilor lui Plahotniuc şi este decis ca până la alegerile parlamentare din toamna lui 2018, să transforme radical R.Moldova, după directivele primite de la Kremlin. În acest sens, Dodon vrea cu orice preţ să ajungă în faza alegerilor anticipate, marşând cel mai probabil pe acutizarea crizei economice, de care se face vinovat guvernul impus de Plahotniuc, pentru a obţine o majoritate roşie în Parlamentul de la Chişinău. Fără un acord de împrumut cu FMI, guvernul condus de Pavel Filip este prins în menghina jocului de putere dintre Plahotniuc şi Dodon, care pare să se transforme într-un război ciudat şi implicit să sacrifice viitorul cetăţenilor moldoveni. „O treime din bugetul R. Moldova reprezintă veniturile din granturi şi credite. Moldova se transformă într-o republică bananieră. Încă un an-doi şi creditele vor constitui jumătate din buget. Aceasta va duce la faliment, R. Moldova se va transforma într-un narcoman financiar care cere şi aşteaptă noi doze din partea creditorilor occidentali. Guvernarea nu a creat surse pentru obţinerea veniturilor în ţară, dar au aşteptat credite”, a declarat preşedintele RM, joi, într-un interviu acordat postului Rossia 24, citat de ziarulnaţional.md.

Prin astfel de declaraţii, Dodon pregăteşte terenul schimbării axului geopolitic şi economic al RM de la Vest la Est, deşi are prerogative limitate de Constituţie şi de Parlament. În momentul de faţă, Dodon nu are adversari de temut pe scena politică de la Chişinău în afară de Plahotniuc şi oamenii săi din PDM şi Guvern. Maia Sandu s-a stins treptat iar Ghimpu şi Voronin sunt de ceva vreme pensionari de lux ai eşichierului politic moldav. Pentru Dodon, Kremlinul este centrul universului său, iar planul trasat de strategii lui Putin este următorul: „Pe 3-4 aprilie, la Chişinău va veni conducerea UEE (Uniunea Economică EuroAsiatică), după care voi depune o cerere oficială de participare la UEE în calitate de observator. Cred că aprilie-mai vom primi deja statutul de observator în această organizaţie. Pentru început trebuie să ne gândim cum să facem în aşa fel încât, în 2018, populaţia Transnistriei să participe la alegerile pentru parlamentul Republicii Moldova, să aibă reprezentanţii săi, iar apoi să soluţionăm problema politica împreună cu ei. Consider că un stat federativ ar fi o variantă. Poate cuiva nu-i place denumirea, trebuie să discutăm. Transnistria vorbeşte deocamdată de independenţă şi trebuie să purtăm negocieri în aceasta privinţă, pentru a găsi o soluţie”.

Acesta este cheia mandatului lui Igor Dodon la preşedinţia Republicii Moldova: Uniunea EuroAsiatică, transformarea R.Moldova în stat federativ şi implicit denunţarea Acordului de Asociere şi Liber Schimb cu UE. În faţa acestei meschinării orchestrate scrupulos de Kremlin, mai are Plahotniuc forţa şi interesul să îl scoată din joc pe Igor Dodon? În momentul de faţă, „oligarhul cel bun” se află în plin proces de repliere politică şi încearcă să pozeze într-o alternativă credibilă vizavi de derapajele prietenului său Dodon: „isteria şi falsa politică a unor partide de dreapta l-au făcut pe Igor Dodon Preşedinte. Pentru Republica Moldova ar fi fost bine să aibă un Preşedinte de dreapta, asta ar fi dat o mai bună coerenţă guvernării pro-europene şi s-ar fi mers pe aceeaşi linie strategică. Acum, însă, având un Preşedinte de stânga, cu viziuni substanţial diferite de ale noastre, va trebui să ne consumăm o parte din activitate gestionând diferenţele acestea de viziune în ceea ce priveşte modelul de dezvoltare a ţării. Dar avem resurse suficiente să guvernăm bine, precum şi sa asigurăm stabilitatea politică şi liniştea în ţară”.

Plahotniuc nu este genul de politician care să forţeze mâna lui Dodon, însă are în mânecă soluţia unei posibile suspendări dacă preşedintele RM va forţa constituţia statului moldav şi va trece peste Parlament şi Guvern în opţiunea sa pentru Rusia. Problema constă însă în soliditatea majorităţii din curtea oligarhului care ar putea trăda spre PSRM şi „Maica Rusia”. Suspendarea lui Dodon pare în momentul de faţă singura soluţie în faţa derapajelor acestuia de politică externă dacă vor prejudicia viitorul european al R.Moldova. În momentul de faţă, Dodon acţionează în forţă şi caută pârghii pentru a-şi pune în scenă planul său iar politicienii de la Chişinău vor fi obligaţi să îl sprijine pe Plahotniuc în războiul cu preşedintele RM. Cu banii pe care Guvernul Filip îi va primi de la FMI este obligat să salveze economia RM de la colaps şi să continue reformele de modernizare a statului convenite cu liderii UE în timp ce Dodon va căuta să pună beţe în roate majorităţii lui Plahotniuc. Viitorul RMoldova se va juca în următoarele luni între Igor Dodon şi majoritatea lui Plahotniuc, iar până atunci liderii de la Bucureşti sunt prinşi într-un război al străzii între Preşedinţie şi Guvern.

„Rezultatul final al alegerilor prezidenţiale oferă o lecţie importantă, cum am mai spus, din care partidele de dreapta au multe de învăţat. Isteria şi falsa politică a unor partide de dreapta l-au făcut pe Igor Dodon Preşedinte. Pentru Republica Moldova ar fi fost bine să aibă un Preşedinte de dreapta”, a declarat liderul PDM, Vlad Plahotniuc într-un interviu acordat ziarului Tribuna.md.