Trebuie să punem punct dezbinării şi războiului româno-român care duce nicăieri. Vrem solidaritate naţională şi control democratic, transparent, asupra destinului nostru ca naţiune liberă – nu partizanat fanatic, nu privilegii de grup, nu decizii luate în secret, nu conducere oligarhică.

Mesajul unionist se adresează tuturor oamenilor şi respinge clivajele artificiale între minorităţi şi majorităţi sau conflictele între categorii sociale. Există ceva valoros, situat dincolo de rupturile între partide, dincolo de „Stânga” şi „Dreapta”: naţiunea română, pe care o dorim trainică şi prosperă.

Popularii sunt cei chemaţi să oprească marele exod şi să conducă la noul pariu al Românilor cu istoria. Vom dăinui ca neam şi peste o sută de ani? Dar peste un mileniu? Răspunsul îl vom da atunci când vom descoperi că suntem o singură naţiune.

Vrem să întărim, prin eficienţă administrativă, dar şi prin puterea simbolurilor, acele legături de afecţiune, respect şi încredere între compatrioţi. A fi român trebuie să fie incompatibil cu nepăsarea faţă de semenul tău. Ne doare şi compătimim soarta fraţilor din Basarabia, Bucovina de Nord sau Valea Timocului. Ne pasă de copiii născuţi în Diaspora occidentală. Vedem în fiecare român aflat peste graniţă un potenţial ambasador al valorilor româneşti.

Doar atunci când vom reclădi conştiinţa unităţii şi atunci când vom realiza idealul reîntregirii naţionale, România va fi cu adevărat puternică şi respectată în Europa şi-n lume. Vrem mai multă unitate între locuitorii acestor meleaguri, atât la nivelul memoriei culturale, cât şi al aspiraţiilor economice şi sociale.

Noul patriotism se inspiră din civismul democratic al generaţiei paşoptiste şi din conservatorismul moral al celor care, la 1 decembrie 1918, au făurit România Mare. O naţiune slăbită şi dezbinată devine prada clanurilor interlope şi a grupurilor mafiote. E timpul ca jocurile obscure de putere să lase locul unei veritabile culturi democratice, bazată pe transparenţă.

Românii trebuie să îşi ia ţara înapoi, să preia controlul asupra propriului destin, să învie virtuţile civice ale tradiţiei romane şi să restaureze demnitatea Republicii prin înţelepciunea celor vârstnici şi dinamismul unei noi generaţii de tineri crescuţi în libertate.

Avem încredere în românul de rând şi vrem să-i auzim vocea, implicându-l în decizia politică. Democraţia veritabilă începe prin implicarea la nivelul comunităţii locale. Fără descentralizare şi subsidiaritate, fără dezbateri vii şi referendumuri locale, românii vor rămâne spectatori pasivi şi neputincioşi.

România este o uniune de teritorii care, deşi au în comun limba şi credinţa, rămân diferite prin istorie şi mentalitate, cultură şi obiceiuri, etică şi aspiraţii. Identitatea naţională este, aşadar, polifonică.

În schimb, decalajul economic între Transilvania occidentalizată şi restul ţării poate pune în pericol unitatea şi solidaritatea populară, stimulând curentele ideologice secesioniste ori separatiste.

Vrem o uniune mai puternică între provinciile istorice ale României, dar şi între straturile sociale ale ţării. Pentru a rezolva această problemă e insuficient recursul la strategiile europene de regionalizare. Limbajul tehnocratic al „politicilor de dezvoltare” este o perdea de fum care ignor un adevăr tulburător: moartea satului.

Mediul rural a fost marele perdant al tranziţiei. Colapsul demografic a condus la dispariţia superbelor tradiţii ale satului românesc, care au fost înlocuite de gălăgie şi vulgaritate. Ţăranul a fost stigmat iar vehiculul modernizării a fost identificat exclusiv, şi în mod eronat, cu „mediul urban.”

Credem că frumuseţea României poate fi redescoperită doar printr-o renaştere a vieţii la ţară. Satul românesc poate fi nu doar cel mai important furnizor de hrană ecologică pentru oamenii de la oraş, ci şi locul regăsirii şi al împăcării noastre.

În văgăunile Carpaţilor, prin obcinele Bucovinei şi sub brazii Munţilor Apuseni, pe dealurile Dobrogei şi-n nesfârşita Câmpie Română s-a urzit visul libertăţii noastre. Portul popular românesc, devenit astăzi o sursă de profit comercial pentru corporaţii transnaţionale, s-a născut la sat.

În loc să privim mediul rural drept o cauză pierdută şi ca pe un loc din care tinerii trebuie să fugă, vedem satul românesc drept o imensă oportunitate. Valoarea pământului creşte. Prin reîntregirea istorică şi alipirea Republicii Moldova la trupul ţării-mamă putem ajunge pe locul trei la suprafaţă viticolă din Europa. Podgoriile României reîntregite pot stimula turismul oenologic iar merele din Basarabia pot înlocui merele importate azi din Polonia şi din alte ţări. În sfârşit, satul românesc poate oferi alimente bio tuturor copiilor din şcoli, dar şi cantinelor militare sau altor angajaţi din instituţii publice (primării, ministere, etc).

Pustiirea satelor româneşti a contribuit la Marele Exod, poate cea mai mare provocare la unitatea României din ultimul secol. Dincolo de enunţuri generale şi promisiuni electorale bombastice – „întoarcerea acasă” –, clasa politică este datoare să ofere Diasporei un plus de reprezentare în Parlament, dar şi acces la mecanismele decizionale.

Respingem încercările de învrăjbire a românilor din străinătate cu cei rămaşi acasă. Ştim însă că situaţia economică a celor rămaşi în ţară este adesea mai precară decât starea financiară a celor din afară, după cum ştim că populaţia Diasporei e uneori lipsită de experienţa armoniei spirituale sau familiale.

Primul pas pentru întărirea unităţii trebuie să fie conectarea inteligentă a instituţiilor româneşti, centrale şi locale, la comunităţile româneşti de peste hotare. Diaspora trebuie tratată cu respect şi invitată să devină principalul partener în dezvoltarea României.

Misiunea noastră este de a uni şi de a împăca, nu de a dezbina. Suntem o singură naţiune.